și-ascute noaptea tăișul

parcă n-ar vrea să plece

șovăie

o umbră înoată în întuneric

tu și făptura ta de vânt

plutești într-un timp fără de timp

mă privești pătrunzător cu mâinile

degetele tale de foc îmi ard sânii

caii sângelui îmi galopează prin tâmple

te strig nedeslușit

nu mă auzi

o iederă de silabe incerte te-acoperă

nu te mai văd

setea de tine are ochi

mă privește

foamea de…

când te lasă din brațe

dimineața

descoperi siderat că nu prea știi cum să-ți spui povestea

în care cheie să descui necunoscutul din…

„Îţi aminteşti?

Eu veneam dintr-o primãvarã,

tu veneai din altã primãvarã.

Eu veneam dinspre o fereastrã,

tu veneai dinspre o luminã tânãrã, crudã ca un mugur de plop.

Deschisesem fereastra, iar lumina ta daltã de gheaţã s-a fãcut...

Toate visele au zburat în stoluri bezmetice pe geamurile fãcute ţãndãri.

Mai port şi-acum urmele de sânge şi cenuşã…

Prea multe întrebări s-au adunat,

dar nu găsim răspunsuri pe măsură,

căci tot prezentul parcă-i răsturnat

într-un cazan alimentat cu ură.

Ne răsucim pe muchii de-amăgiri,

purtăm în suflet false jurăminte,…

Sunt pasărea de foc a Ecuatorului.

Felia aceea care taie pământul

fix în două.

Îl taie și-l amestecă uneori,

când se supără polii.

Zborul meu se identifică

cu inima Terrei,

de multe ori bat sincron.

Când vijelios și trebuie să fug

din calea cutremurelor,

când lent, ca o ploaie sfințită

ce înmoaie rădăcinile.

Îmi amintesc ghețurile

pornite în avalanșă,

când ecoul smuls din…

prin sat de Bărăgan

trecea spre seară

în trei căruțe o șatră de țigani

o cioară veghea de sus

uimită că timpul îi uitase pe pământ

prin roțile și ele șovăielnice destinele curgeau pe rând

ca niste cruci desfigurate

de prea multă ură

trei generații rătăcite

purtând mândria prin ciulini

în marșul trist

în timpul comunist

pe drumul plin de bolovani

câinii lătrau de foame și de pribegire

deși sub coviltire cinci puradei…

să ai şansa să crezi
că ai scris versul pe care
căzuseşi de acord să-l aştepţi
toată viaţa
şi scriindu-l
să trăieşti ce ai scris

fac un pas
dincolo
de pagină

trăire
mă cert cu tine
prin neprezenţa ta

Aud ploaia recitând din Bacovia

materia geme ca un galben corb

sunt singur ești singur este singur

numai Dumnezeul toamnei e orb

Septembrie ca o șampanie se agită

toți copacii au la gât parcă felinare

violet lacrimi…

Cu scâncetul copilului din burtă

m-a înnobilat viața 

în mersul ei nepăsător,  ziceam.

Cu forfota simțirilor adânci,

am răspuns eu,

luând totul în serios.

De ce să stric zilele…

până ce se face seară...

până ce se face seară și plecăm care-‘ncotro

te rog să închizi fereastra, corbilor lui Allan Poe

să lăsăm potopul ploii din Esenin, prin eter

ca în Mircea Eliade, când suia nunta în cer.

„suntem încă la-nceputuri. ne așteaptă înainte

dimineți fără de seamăn” îmi spuneai, luam aminte...

aveam însă gura arsă, ca Labiș, iubind o vreme

căprioara muribundă și-mi cereai mereu…

Dacă aș putea

timpul să îl cern, 

eu aș alege 

un minut etern. 

. 

Tu iar m-ai privi 

la fel ca atunci

când cerul curgea, 

topit peste lunci;

. 

din nou ți-aș zâmbi 

ca pe vremea când

atentă-ascultam 

ce-mi șopteai tăcând;

. 

clipa aceea, 

ce a fost cândva, 

s-ar însufleți, 

în noi ar vibra.

. 

Dar timpul curge  

cu ale lui legi;

ce-n urmă…

Se plimbă cărțile pe etajeră,

eu le privesc tăcut dintr-un ungher,

parcă ascult povești din altă eră,

învăluite-n falduri de mister.

.

Alerg cu gândul înapoi, prin vreme,

pe-o margine de visuri…

Mi-am uitat o moarte

În umbra unui cuvânt vineţiu al tãu...

Nu, nu e nevoie sã mi-o înapoiezi!

Poţi s-o eliberezi!

Nu-mi place culoarea...

Mi-am gãsit o viaţã în lumina verde

A ochilor tãi!

Nu e nevoie sã mi-o înapoiezi!

Putem locui amândoi în ea

Ca într-un cuib

Ce se leagãnã de dor

Pe o…

Se-adună umbrele-n sobor

Și iarna lacrimile-și varsă

Pe-a brazilor corolă arsă

De-atât suspin, de-atâta dor...

Ce trist decor! 

Se-aud cum ning dureri din cer

Pe trupurile ciopârțite,

Iar ei, cu brațe ostenite

Îngroapă pruncii și-apoi pier

Cu lerui ler... 

Se duc și vise și-amintiri

Rămane doar miros de moarte,

Lumina a plecat departe

Și toaca bate-n manăstiri

Cu brazi…

Peste mormânt plouă, ninge, steaua-ţi se-mpleteşte-n vers

Şi nicicând nu se va stinge, că de-acum e univers;

Cel mult poate o Ileană în batist-a lăcrima,

Asta-i lumea noastră mică şi ne agăţăm de ea;



Şi cum nu-ţi mai sună harpă, mi te-or peria confraţi,

Ba vor trânti de-o agapă cum se cade între fraţi;

Lor tovarăş nu te prinde, fereşte-te de mişel

Ce pe faţă mi te vinde savurând din stal măcel;



Retrage-te în culise și fii simplu…

lucrurile pe care uit să le fac se răzbună

precum o îmbătare nu de vin ci de ploi liniștite în ape

pentru care aș întoarce spatele lumii, trupului tău

din ce în ce mai aproape

stelele pe care nu le cunosc se răzbună și ele

e ziua primului îmi e dor dintre oameni

după cartea pe care muma o împlinește la războiul ei de țesut

cu lacrimi ce trec prin haină și mă ard până la piele

nopțile în care nu te iubesc se…

Se-nchid în tăcere supape de timp

E modul în care purcedem în noi,

Stindardul purtat  de mult în Olimp

Se-nclină spre zorile cele mai noi.

Nu facem parte din lumea de ieri,

Dar am fost, în trecut,…