Aprilie se scaldă-n unde

[Amanda Spulber]

Spre lacul vălurind molatic

Se-apleacă sălciile-n șagă,

Torc mâții răsuflarea vagă

Din aerul primăvăratic.

. 

Țes pânza liniștii, suavă,

Din firul mătăsos, alene;

La clipocitul printre gene

Amiaza se dedă, trândavă.

.

Dar prin marama de smarald

Se întrevede-o siluetă;

E albă, fină și cochetă,

Plutește cu zefirul cald.

. 

Pe sub cortina ca de jad

Își mișcă trupul de felină;

Stropi, din petale de lumină,

Strălucitori pe frunte-i cad.

. 

Aprilie se scaldă-n unde,

Începe dansul fantomatic;

Din malul ochiului acvatic

Perdea de frunze o ascunde.

[Nikol MerBreM]

M-am bucurat din plin de această feerie, de acest poem pictural care reușește să transmită frumusețea unică a naturii, dar și bucuria clipei și emoțiile sufletești care vibrează odată cu ceea ce ni se așterne în fața ochilor. Felicitări!

Drag,

Nikol

[Chris]

frumos, ultima strofa mi-a placut in mod deosebit!

[Amanda Spulber]

Grig, îți mulțumesc mult pentru comentariul atât de generos.
Dan, îți mulțumesc și mă bucur că ți-a plăcut.
Mulțumiri pentru toate semnele de lectură!

[petrut dan]

Așa este, domnul Grig Salvan a sesizat foarte bine simfonia versurilor tale primăvăratice ce are darul de a împrăștia lumină și un sentiment plăcut de așteptare a zilelor frumoase ce vin odată cu această lună ce ne scoate cu totul din iarnă, cu drag, mi a plăcut să citesc!

[Grig Salvan]

O simfonie de primăvară ca a lui Vivaldi, „Aprilie se scaldă-n unde”, în dulci culori și sunete diafane. Un poem luminos și optimist.

[Amanda Spulber]

Vă mulțumesc mult pentru semnele de lectură! 

[Amanda Spulber]

Mulțumesc, Maria!  Mă bucur mult că ți-a plăcut. Nu am intenționat să fie mister, a fost mai mult un fel de stângăcie. A deslușit Vasilisia misterul creat involuntar. :)

[Amanda Spulber]

Valentin, îți mulțumesc și mă bucur că ți-au plăcut versurile mele. Îți mulțumesc și pentru valenta din comentariu. E foarte frumoasă. Aștept să citesc și valenta despre nuc. Mă bucur că versurile mele au funcționat ca un fel de catalizator pentru inspirația ta. Adică așa am înțeles și mă surprinde în mod plăcut. Poți să folosești și strofa drept motto dacă vrei sau poți să o postezi și fără motto. Cum dorești. :) Mă gândesc că asta înseamnă că percepem în mod asemănător felul în care se transformă natura. Se spune că ar exista un fond comun de idei, pe care oricine îl poate accesa, dacă se află într-o anumită stare. Poate este la fel și pentru emoții.

[Amanda Spulber]

Domnule Mihai Katin, vă mulțumesc pentru comentariul frumos și generos. Ați fost atât de aproape de senzația pe care am avut-o pentru câteva clipe privind liniștea și lumina.

[Amanda Spulber]

Vasilisia, îți mulțumesc. Mă bucură mult aprecierea ta. S-a întâmplat așa: în jurul prânzului, am aruncat o privire pe geam și asta am văzut, lumină și liniște. Mai târziu, după câteva ore cu vânt, am trecut prin parc în drumul spre casă, am văzut lacul ușor încrețit, sălciile, crenguțe rupte pe alei, dar în continuare aer blând, plăcut, lumină, verdeață. Mai stăruia ceva din impresia de la amiază și m-am gândit că vântul a fost provocat de dansul un pic glumeț, ușor senzual și ireal al unei zeițe, așa cum ai zis. :) Nu știu dacă am reușit să exprim în totalitate ce am simțit și am gândit.