Nu am mai scris versuri firave,

în seri legănate de ramuri de măr,

îmbrăcând lumea cu gândurile mele.

Nu am mai scris nici cântece pentru femei triste

ce pășesc cu capul plecat printre oameni opaci.

M-au durut toate faptele lumii

și m-am ascuns, adunând lacrimi, să le pun

într-o neagră cutie cu amintiri,

pentru mai târziu,

când singurătatea va căuta un tovarăș.

Ape tulbură uscatul cu accentele lor grave,

Stropii grei se-aprind pe tâmple, șeruindu-se în plete,

Universul emblematic, locuință de agave,

Peste gleznele tocite, ape vechi se-nchid în ghete.

Lutul brun prelinge forme după forme, ce-i prind suflul

Într-o undiță de viață, ce atârnă lumi bolnave

La uscat, pe o restriște, ca să dăinuie maruflul

C-ape tulbură uscatul, cu accentele lor grave.

Șemineuri fără suflet  vor în…

mai știi? - priveam în zare la fata de pe dig

și pariam pe vise la care geam să bată

când marea numai zdrențe de spumă, ca turbată

amenința cu valul, nedându-mi timp s-o strig.

și m-amăgeam cu-o scoică, să tot ghicesc un sens

ca multe să îmi spună, dar s-a pornit să ningă...

că fulgii reușiră vederea să-mi învingă

de-am părăsit eu țărmul și-am regretat imens.

cuprins și-acum de vraja…

În pragul neuitării spre seară se adună,

pe o retină falsă, cu umbre din trecut,

iubitele rebele în straie de minciună

să-mi pună vrăji amare în apa de băut.

.

Eu le aștept pe toate, la ora cuvenită,…

O, biet Sisif

Mai stai

Te odihneşte

Şi stânca din pripor

Propteşte-o-n umeri,

Prefă-te doar o clipă

Gânditor,

Stai şi te-ntreabă

De-i cu putinţă

Blestemul tău să aibă

Un sfârşit.

...De fapt, continuă!

– E o dorinţă – 

Altfel 

Cu cine-aş mai putea să fiu

Asemuit?

Și iată-l, Marele Maestru,fin atingând viorile

Intocmai ca un cal buiestru ce larg crestează

zările.

Era când lumea se făcuse și totul se-ntrupa ușor

Când toate florile răpuse, se desprindeau din locul lor

Și…

îți va fi bine cu mine

de ce să-ți spun cât mi-a complicat viața nu primul sărut

ci faptul că l-am prelungit pe al doilea

oficial prezența mea în această întâmplare unde oamenii suferă

începe să-mi dea dureri de cap

tendința de a răni sentimentele în mod natural

îmi crește o coajă de nucă în piept

evit momentul sincerității și

nu dau doi bani pe bărbații care sună

după

mă comport ca un clasic

îmi amintesc…

fire de țărână

sunt îngerii noștri 

pază în vâltoarea 

unui timp nenăscut

când stelele pasc 

cenușa păcatelor

sunt încă hamal

în portul cu…

Mâna iernii nu dărâmă

vara de pe chipul tău

nici târându-se o râmă

n-o să zboare peste hău

Vara de pe chipul tău

n-o îngrămădești în șip

făcând bine din ce-i rău

crești al frumuseții…

                                                                                  Motto: Eminescu n-a existat       Marin Sorescu                              

 Eminescu nu-i o țară   

 Prea făcută de ocară 

 De găgăuți și sicofanți  

 De demagogi și falși magnați 

 De hoții îmbrăcați în magistrați

 De îmbuibații cinici  fără școală   

  Urechea ce minte și ochiul  ce înșală!

  Eminescu este codrul cu izvoare…

Vă întreb; Cine-i de vină, când e loc destul sub soare

Să trăim, întru iubire, pân' la ultima suflare

Când se-ntrec, în triluri scurte, păsările cântătoare

Ar putea fi vinovate și-acuzate de trădare?

Și mă-ntreb fără răspuns - vina cine-o poartă oare?!

Buturuga ce răstoarnă roata carului cel mare?

Vulturul ce smulge miala și o fură prinsă-n gheare?

Cega ce-și depune icra pe Dunărea curgătoare

să-i migreze din…

Deschide larg fereastra, spre liniștea deplină,

Zbura-vom în lumină și dincolo de timp

Și-n siderala clipă, cântând la violină,

Pluti-vom peste briza ce n-are anotimp.

Vom împleti, de-a pururi, doar gânduri și lumină

Și timpul din cuvinte cânta-vom amândoi;

Deschide larg fereastra spre liniștea deplină

În care numai gândul cuvântă pentru noi.

Și florile iubirii vor prinde rădăcină,

Să înflorească…

Mărunțel, pe-o ulicioară,

Pe un umăr cu trăistuţa,

Coboram la ceas de seară

S-o colind pe bunicuţa.

Iarna-ntinsă-i peste vale,

Vîntul scîrţîie portiţa,

Stând pe prispa casei sale

E bunica mea, Măndiţa!

De departe-i vedeam lampa

Mai devreme, azi, aprinsă,

La portiţă ninsă-i clampa

Şi căsuţa-i toată ninsă.

De emoţii şi de frig,

Rezemat de prispa joasă,

Eu…

Uite-o sanie ușoară care-aleargă peste ape,

Trasă,-n grabă, de-armăsarii îmbrăcați în straie albe

Peste câmpuri înghețate, din iubire să se-adape

Cu-ale lor priviri de îngeri, prinse-n coamele lor dalbe.

Peste nechezări celebre, aurora boreală

Își întinde libertatea, broderie ca un cântec

Și, în trapul către viață, în a visului urzeală,

Prinde caii cu sfială, atingându-le-al lor pântec.

Este-o taină ce se-ntinde, tot…

pe cerul înalt

doar griuri incolore

și urme de zăpadă 

întinse pe trotuare 

. 

e frig fără parfum 

de 

iarnă 

reșapată

. 

motanii înșelați…

ce noapte e asta, de ce pun eu scara

și-aștept de la tine s-aud cam ce crezi,

când ninge de-o vreme din zori până seara

și nu crezi frumoaso povești cu zăpezi?

măcar de ar trece și troici ca-n siberii

în cântec de-armonici, ori chiot pe drum

ce-n trap mână caii prin vaste imperii

un unchi de prin Cehov, vestit de acum.

și simt cum ți-e teamă, că-n vis deocamdată

dau piept cu nămeții, dar singur când…

din camera cealaltă se auzea râsul femeilor

m-am ridicat dintre haine

peste ziduri

vârful copacilor îmi atingea fața fără să-mi facă vreun rău

am vrut să-ți iau părul

cu degetele umezite de sus

să-ți înconjur trupul minute întregi să-ți respir în ceafă

de parcă mi-ar fi crescut umbra

m-am așezat lângă pantofii celor care se rugau

pentru mine

îți simțeam sânii de proveniență

divină

zbaterea unui fulg…

Cu darul revelației înscris 

Pe suflet, cu nădejde, din osândă 

Te-ai prefacut în candidă izbândă

Și-n Rugă isihastă pe-un zapis. 

Și lucrurile iată, toate-s noi,

Iar tu - o dimineața însorită,

Un fluture, livadă-mbobocită

Și Rugă isihastă-n mii de foi. 

Și-n noapte, când în taină mulțumești,

Iluminat de-o reverie castă

Se-arată mii de cete îngerești 

Slăvind Lumina Sfântă ce…

Spre seară revine un gând călător,

iar timpul aleargă prin timp înapoi,

copilul din mine mă prinde din zbor,

pe aripi de vis să plutim amândoi.

În tolbă aduce povești minunate,

cu straie purtate cândva în trecut,…