miau
mi-au venit acum
toţi corbii amintirilor frumoase
miau...
miau...
îndrăznea mâţa când
sub masa joasă cu trei picioare
la care stăteam ciucure toţi şapte
primea boţul micuţ de mămăligă
muiat în zeamă de urzici-trufanda
miau
îndrăznea mâţa a patra oară
că nu-i plăcea purificarea la care era supus
trupşorul ei de zeitate egipteană
poc
încasa una-n cap cu lingura de lemn
de la tata
eu tot de asta mănânc (nici lui – se vede
treaba – nu-i plăcea detoxificarea mistică)
şi ţin de coarnele plugului ziua-ntreagă
mâţa se retrăgea sub pat să-şi lingă
mândria şifonată
nu mai aştepta gurguiul
de fasole bătută visa
la vrăbii rumenite-n unt
umplute cu icre şi lapţi cruzi de păstrăv
mă ridicam primul de la masă
visând la cozonacii mamei
din ziua de Paşti
Cina - Corneliu Baba
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Augusta! Nu știu, nu cred, deși nu e exclus. Oricum nici lui Ion nu-i plăcea detoxificarea mistică la care era supus. :)
despre acceptarea conditiei umane, nu stiu daca nu cumva am simtit putin sarcasm, stiindu-l pe Ion :(((
Da, e o poezie tare dragă mie. Mi-amintește de copilărie și de simplitatea vieții. Mă bucur că a plăcut. Mulțumesc mult pentru aprecieri!
Ooof! Superbă poezie! Plecăciuni!!!
Un moment deosebit al zilei, când toți ai casei sunt adunați în jurul mesei deși timpul postului scădea din bucuria momentului într-o solidaritate aproape umană între meseni și pisica neștiutoare în ceea ce privește cele hotărâte de biserică ori salvarea sufletului, îndărătnică/încăpățânată până la al treilea cântat al cocoșului era să scriu dacă tot ne-am pomenit vorbind de cele sfinte, de fapt până la primul poc al lingurei de lemn încasate de la capul familiei, un tablou firesc, simplu, încântător în exprimarea realității în cuvinte atât de puternice prin naturalețea lor, dacă ne-am înțelege și aprecia frumusețea limbajului am constata că până la urmă într-un fel sau altul toți oamenii sunt poeți, dar aici autorul ne face surpriza să încalce toate canoanele și ne pune în față un meniu numai bun să ne facă să uităm tot ce-am îndurat în perioada postului și anume un răsfăț culinar cu ''
vrăbii rumenite-n unt
umplute cu icre şi lapţi cruzi de păstrăv''
Eu, după asemenea cină nu aș mai visa la niciun cozonac, mai ales că mama nu făcea ptr simplu motiv că nu-i ieșeau niciodată, în Oltenia cât am copilărit nu am văzut nicio gospodină să se laude cu cozonacii făcuți în casă, dar păstrăv la cergă și cocoșei în unt am avut ocazia, nu știu dacă ce am scris are legătură strict cu textul , dar de la el am pornit așa că tot meritul autorului rămâne, my lady, cu drag!)
Mărturisesc Lisia că citii poemul lui Ionică hlizindu-mă copios de imaginile create cu har! Am recunoscut doza de histrionism specifică lui și latura iconoclastă pe care nu se sfia să și-o asume! După mine Ion era un altfel de credincios, de esență pură, contrar tuturor dogmelor. De aceea își permitea să râdă sănătos de trăirile împietrite în forme fără conținut! Râsul lui nu transpira batjocură ci umorul acela care e o coloană de templu! Râsul acela plin care te îmbogățește și te înalță! Asta mi-a adus în dar poemul acesta Lisia, dincolo de povestea savuroasă creionată de Ionică! Mulțumesc!
Și la Ion erau tot șapte. Și eu mi-aduc aminte, noi eram doar patru, dar simțeam la fel. Și nu rezistam să nu furăm măcar o gură de cozonac în vinerea mare. Doamne, când mi-amintesc cât muncea mama mea (și toate mamele noastre) înainte de Paști... Zugrăvea tot, toată casa, în interior și în afară, cu mâinile ei. În seara de Înviere totul strălucea. Și erau gata și toate bucatele. Eu nu cred că aș fi putut asta vreodată. Și mergea și la câmp. Și ținea și post. Săracele mamele noastre! Mulțumesc, domnule Stănescu! Mi-au revenit și mie multe amintiri...
Un poem care mi-a adus copilăria în clipa asta... Eram şapte copii la masă şi-n perioada postului cartoful şi fasolea ne ajungeau la disperarea lingurilor şi gurilor... care nu mai găseau în mâncare bucăţi rumenite de pui de ţară. La desert, visam la cele opt kilograme de cozonac copt la dubanul sobei în multe nopţi de trudă până la epuizare. Parcă a fost ieri povestirea Domnului Ion.
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE