te-am iubit până am dat de apă

inimii îi e teamă să privească afară

din piept

de câte ori respirația întoarce lumina prin fânul cosit

îți spun te iubesc atât de ușor de parcă ți-aș cere mâncare

mirosul verdelui întins cu tălpile goale acoperă cerul

pe care ne scriem unul altuia numele cu care ne-am primit trupurile

acasă

de câte ori se întorc greierii 

mă aștept să fiu înțeles atunci când susțin…

Când macii roșii

se vor deschide petru a treia oară,

voi auzi sunetul divin al culorilor.

Când inima mea

va bate în ritmul Bolerou-lui

și ecoul ei va răstigni simțurile 

dezlănțuite fără voie,

când limitările conștiente 

se vor îneca în spuma aspră 

a gândurilor blocate,

atunci voi începe să trăiesc…

Te visez adesea, mamă.

Treci senină

în sus şi-n jos

prin bătătura ce-o ţineai curată

de parcă acolo trebuia

să poposească, viu,

Iisus

bătrânele satului

spun să-ţi dau ceva de pomană

eu ştiu că ţi-am pus toate prânzurile

şi-apoi

un blid de mâncare în minus

n-ar fi sărăcia lumii

dar cum să mă lipsesc de lumina ta, mamă?

cuprinde-mă-n lumina ochilor tăi,

gândește-te la mine ca la o ușă deschisă,

intră,

- fii pasăre,

zboară,

desfă-ți aripile                                                    cuprinde-mă,

sunt fructul pe care vrei să-l ciugulești,

primește rodul în palmele-ți calde,

încălzește chihlimbarul cu tremurul degetelor

eliberează-i aroma ascunsă,

orbit de carminu-i fără de preț, - în suspine

savurează sfințenia unduitoare, - liiiin, ca o…

Nopți se sparg, dureri se scutur peste-ntinderea de ape

Pe-un catarg zăresc un vultur ce ar vrea de ploi să scape,

Iar în larg, ca un cutremur în vâltoarea taciturnă

Nori se sparg, dar nici-un tremur peste liniștea nocturnă.

Stele eu aș vrea să scutur, să le sparg de zări mioape

Fără…

Sătul de cibernetica cetății,

M-am contopit cu delta

Și-am devenit fiorul unei sălcii.

Visarea mea e foșnetul de frunze,

E răzvrătirea apei

Sub ciocârlii ce nu cunosc…

Pisic cu păr de sticlă, al inimii condei,

Solemn, te-ncinge jocul, sfios sau temător,

Vopsit cu întuneric, furat, cu tâlc, din nor,

Înțelepciune, dăinui când mângâi ochii mei!

Îți plimbi eternitatea prin seva unui tei,

Aduni parfum în gheare, tu, veșnic visător,

Pisic cu păr de sticlă, al inimii condei,

Solemn, te-ncinge jocul, sfios sau temător.

Nuntită-ți fie vocea, avânt, în pas, de-ți iei,

Boltită mușcătura ca semn…

Sunt prizonier al vorbei fără grai.

La vorbitor nu îmi ridic privirea.

Sunt condamnat în nenuntitul rai,

Să-mi cânt pe-o harpă fără corzi iubirea.

*

Sunt paj ce cheamă sfere în alai,

Să-mi zămislească ele uneltirea.

Nu să-mi dea firea unui vajnic crai.

Ci spre-un Crai Nou să îmi ridic zidirea.

*

Câteodat' ridic spre slăvi psaltirea

Și mă cobor copil cu păr bălai,

Desculț prin vămi, păcatu-i moștenirea

Ce-o curăț de…

Ah, ce frumoasă-i toamna mea și-a câtorva nebuni ca mine!

Pășesc desculță peste frunze, ele-mi șoptesc un soi de-alint,

Mă gudur ca un pui de ciută în mama care nu mai vine,

Când am văzut că, în tăcere, un gând devine labirint

Pentru-așteptări și pentru doruri, pentru visări rămase-n zile,

Pentru crâmpeie de-alinare, un ton cu note făr-apus.

Of, mama, zâmbete diurne, cu mine, joacă, astăzi, bile

Căci tu te-asameni cu pustiul care în…

mereu însoțită de-o pasăre

arta deviantă a statului degeaba umplea de ridicol sufrageria

sau ce mai rămăsese după cănile sparte

colțuri din mobila sărită de pe fixul unui timp ce voia doar înainte

precum poziția viitoare plină de subînțelesul unui erotism desuet

mă făcea cel mai bun caz în fața creației

sau ego-ul meu rătăcea de la o umbră la alta

după ce demonii au ales să părăsească pământul

am mâncat tort până mi s-a făcut…

am uitat, mamă,

am uitat

să mă rog

înainte de culcare

             aşa cum blând mă învăţai

şi totuşi visez alb

unii spun că am conştiinţa curată

alţii că nu am deloc...

Nirvana, tu,

înspre o purificare deplină,

mai vreau să ard, măcar un timp,

pe rugul mocnind de cuvinte.

                                                                                  ’’Spre lacul vălurind molatic

                                                                                   Se-apleacă sălciile-n șagă,

                                                                                  Torc mâții răsuflarea vagă

               …

Trăiesc în cercul timpului meu,

Din acest univers intangibil,

Mă doare clipa, sufletu-i greu,

Aripi se frâng, invizibil.

Cuvintele zac, risipite pe câmp

Inutile și seci, fără soare,

Arse demult, în creierul tâmp,

Ostenit de lungă-așteptare

Și nu mă găsesc nici îngerii mei,

Strig din plămâni pe tăcute,

Nebună  coasă, vrei să mă iei

Dar zilele nu-mi sunt trecute.

Anii rămași erup…

Vișini și cireși inundă

Liniștea de prin grădini

Cu-ale lor flori ce abundă

Printre ramuri în ciorchini.

Cerul a rămas albastru

Și privește neclintit

Ca un ochi imens de astru

De priveliște…

Ascult cum plânge doina,

Cu dor în sunet și cuvânt

Și sufletu-mi se cerne în tristețe,

Din nor de lacrimi, picurând!

Ascult naiul, cum prelung suspină

În note adânci, ce sufletu-mi ating

Și doruri, din inima-mi preaplină,

În vers și cântec se cuprind!

Ascult ritmul doinei, taine dezlegând

Și cuvântul străvechiului pământ.

Inima-mi tresaltă ca o coardă vibrând,

Curaj și iubire îngemănând în…

 * carte de vizită lirică*

când îmi bați în poartă cu o bufniță pe umăr

și-o tranșee în talpă

te întâmpin cu pâine și sare  

o binecuvântare…

                                 nucule-nfloreşti

                                      în zi de-april’

                                              peste tot

                                                     e un

                                                       tril

                                                           nucule-nfloreşti

                                                         …

mă uitam la șirul de păsări

pe cer

cuvinte fără sens pentru că nu cunoșteam rostul iubirii

timpul trecea precum respirația unui om scos din apă

și pe care lipsa de aer l-a făcut să capete nuanța sfârșitului

niciodată nu am crezut într-un cer violet

deși mergeam la înmormântări unde mă mulțumeam

să-i strâng mâna preotului

mă privea de parcă ar fi găsit câțiva dintre cei treizeci de arginți

și nu știa cum să îi înmulțească…