Ești curcubeul meu

[Rădița Răpeanu]

Ești curcubeul meu de peste ape,
Ce ți-am ținut culorile în mâini,
De Dumnezeu să mi te știu aproape
Găsindu-ți locul între două pâini

 

Hirotonit în liturghii de soare
De ploile ce te-au sfințit mereu
În hoarda de culoare și candoare 
Ca pe un rob ales de Empireu

 

Menit să bucuri cerul și pământul,
Cu boabe-nrourate de culori
Te arcuiești de nu se mișcă vântul
Și din senin te legeni și scobori

 

Să îmi păzești ca un ierarh de tină,
Lăcașul sfânt al sufletului meu
Hrănindu-mă cu aer și lumină
Când foamea îmi doboară trupul greu

 

Și fără voie am să fug din mine
Să-ți bântui bolta ca un apatrid
Nemaigăsindu-mi locul nici în sine
Că-mi vine nefiresc să mă ucid;

 

De ce-aș trăi, de nu mi-ai fi speranță,
M-aș sufoca în smogul morții dens
Rămâi să-mi umpli viața cu-altă viață
S-avem pe lume, dimpreună, sens...

[Chris]

am intalnit imagini inedite. mi-a placut mult ideea ierarhului de tina.

versul acesta nu mi-a venit prea bine, n-am stiut cum sa-l percep

Că-mi vine nefiresc să mă ucid;

citit cu placere, 

[Ada Nemescu]

Adevărat, frumos!

aDa

[gabriel cristea]

Magistral! 

[Rădița Răpeanu]

Mulțumesc mult, tuturor celor ce au lăsat semn de lectură și nu numai... 

[Rădița Răpeanu]

Off, unde dai și unde crapă, vorbim de lucruri diferite! 

[bolache alexandru]

O poezie cu destinație... Voi lăsa un semn de lectură!

[Vasilisia Lazăr]

N-aș zice, Rădița. Mi se pare mult exagerat. Fiecare am avut modele în drumul nostru, oameni cărora le datorăm mult în formarea noastră, i-am respectat, i-am regretat dacă au plecat în altă lume, le-am adus poate un omagiu în felul nostru, dar nu așa. Și nu e vorba doar de această poezie, ci de multe altele, plus comentarii care săreau cumva calul. Nu am o explicație în afara faptului că totul se petrece în mintea ta, de asta sunt convinsă. Nu cade bine pentru tine. Nu voi mai scrie altceva, ce am avut de spus am spus.

[Rădița Răpeanu]

Vasilisia mea, prezumția este exact aceea  pe care o simți, relația din ultima strofă cu "curcubeul meu" personificat este una metafizică, nu are alte valențe sentimentale, ci una singură de uniune spirituală! Te îmbrățișez cu drag! 

[Grig Salvan]

Versuri de o mare originalitate, fără prea multe clișee, expresii și imagini comune. Am citit și apoi recitit, ca să-mi clarific sensul fiecărui vers și să am satisfacția ascultării unei confesiuni proaspete și inedite.

[Vasilisia Lazăr]

Inițial, deci atunci când ai postat, prima strofă era așa:

Ești curcubeul meu de peste ape,
Ce ți-am ținut culorile în mâini,
De Dumnezeu să mi te știu aproape
Păstrându-ți locul între genuini

Coroborând cu comentariul pe care l-ai lăsat tot ieri la poezia „Pacifistă”, cred că știu cine e destinatarul acestui poem, doar că mi-e greu să înțeleg finalul.

Comentariu publicat de Rădița Răpeanu cu 22 ore în urmă:

Mă doare orișice vers scris. Găsesc atâtea oaze de adevăr și premoniție încât mă înfrigur și tac! Ion, acum, un geniu printre genuini!