Scrisoare scrisă unui Cinovnik din București care se crede mare poet …

[Maria Mitea]

... de nenumărate ori mi-ai atacat Rădăcinile,

Crezi că ești primul impostor care își flutură izmenele-n vânt

?

Da,

Sunt născută

Din

         Străbunii străbunilor mei,

Acei analfabeți,

Analfabeții lui Eminescu,

Și a lui Creangă, Cantemir,

Dosoftei,

Asachi,

                  Alecsandri

…

Da, sunt născută din Cei care nu citeau,

Nu scriau,

Nu aveau timp să-și bată cuie în cap,

                                                                   -  Eruditule,

Dar își trăiau Esența, 

Și o trăiau demn, 

O trăiau cu sângele,

Capul sus, 

Bărbații,

               Munceau Glia,

Creșteau turme de oi,

Ridicau mori de vânt,

                                        Săpau fântâni,

Cântau la fluier și scriau versuri, 

Da,

Scriau versuri,

Legau hora cu brațele-mpletite-n vânturi,

                                         Se știau de frați cu fiștecare,

Femeile,

                Nășteau prunci, spălau lâna,

Țeseau covoare,

                                 Țineau Datina,

Fiecare casă era un Muzeu, 

Fiecare casă era un Muzeu Național,

Fiecare casă avea o inimă-n ea ce bătea zi și noapte, 

Să deschidă drumuri, 

                                         Așterneau 

Fețe de masă, 

                         Rupeau pâinea cu mâna, 

Sarea,

Busuiocul, 

Aghiazma,  odihneau lângă icoană, 

Odihneau lângă icoană,

La nunți se legau cu prosoape brodate, 

Brâul le era legământ, 

Mână de la mână,

                                 Clădeau case Duminica,

Cot la cot,

                    Luptau lângă Ștefan cel Mare și Sfânt,

Ca tu azi să-ți fluturi izmenele-n băț, 

                                                                    -Eruditule, 

Da, Străbunii străbunilor mei erau analfabeții lui Eminescu,

Zideau biserici, nu aveau timp să-și ridice statui.

Da, sunt analfabetă, 

Sunt analfabetă, 

                              Că tata m-o învățat să citesc brazda, să leg snopii de grâu, 

să-mi cânt plaiul, să strâng în brațe fiece copac, 

să fiu mândră de cuvintele legănate de mama, și de mama mamei, și de

toate mamaiele din sat, și din toate satele de jur împrejur.

Da,

Ele așa vorbeau, și așa se rugau, 

așa povesteau, în limba arhaică, pentru că nu e nimic mai sfânt, mai curat decât cuvântul lăsat de sudoarea frunții lor, de truda brațelor, 

nu au avut niciodată timp să schimonosească vorba sânului,

n-au avut niciodată timp să citească, să-și bată cuie-n cap,

                                                                                                          -Eruditule,

Nu au avut niciodată timp să facă exces de zel, și de prostie,

Au alăptat pruncii,

Au alăptat pruncii cu graiul dat de la Dumnezeu, 

                                                                                         Au alăptat pruncii, 

Au știut cum se naște o limbă, cum se crește, să lupte pentru ea,

Să lupte pentru ea, 

Au putut griji plânsul ei ca ochii din cap l-au grijit, 

Și Asta este Limba mea Maternă!

Asta este Limba mea Maternă! 

Vorba sânului ce o scriu în versuri, 

Limba care  o cânt,

și o recit!

Și o plâng!

Și bocetu-mi strig!

Iar tu, mă forțezi să-mi uit cuvintele,

Să-mi uit izvorul, 

Să uit cine sunt?

Mă ameninți:

” dacă mai scrii cu ”moldovenisme” te trimit la atelier”

?

Mă ameninți să nu mai scriu în dialect: ”ai umplut poezia de moldovenisme”

Lepră

Tu l-ai văzut pe Tata?

Da pe Străbunicul cât pământ au desțelenit până la Marea Neagră ?

Și pe toți toți Cei îngropați în Siberia, i-ai văzut,

?

Aștepți apă la moara-ți stricată,

                                     Daaaaaar nu ești în stare să sapi o cișmea, 

Să uzi o floare, 

… de nenumărate ori mi—ai atacat rădăcinile,

Crezi că ești primul impostor care își flutură izmenele în fața Limbii Materne

Motto:

… Iar cel ungurean

Şi cu ce-l vrâncean,

Mări, se vorbiră,

Ei se sfătuiră

Pe l-apus de soare

Ca să mi-l omoare

Pe cel moldovan, …/ Vasile Alecsandri/

 

[Maria Mitea]

Valentin, da, asa este poezia de azi, 

zdrobitoare,

… zdrobitor e plânsul “ Mioriței”  - mereu o să-mi apară în cale așa oameni, cu această atitudine de Superioritate, 
tot Dumnezeu mi-i aduce, 

                                          să nu uit cine sunt …

niciodată să nu renunț la străbunii mei, 

să lupt pentru ce este Sacru 

[Stanescu Valentin]

Zdrobitor!