Cămașa țării strânge românul bun de muncă,

Se-mprăștie pe globul cu vegetări solare,

Stă drept, în trupul cruce, cu braț ce pare-o stâncă,

Strivește,-n suflet, tânga când nu mai are stare.

Și vrea să-ntoarcă munții cu vocea lui vânjoasă,

S-așeze bătătura, la sfat, cu alte vetre,

Să-și odihnească viața în liniștea aleasă,

Iar tâmpla să se-așeze pe umărul de pietre

Ce-a scris, pe timp, istorii care ascund oftatul

Și-adună prunci…

Îmi place să mă împiedic

de urmele pașilor tăi, scufundate în pământul reavăn.

Aș ști că nu ai uitat să mergi.

Aș măsura chiar distanța dintre ele.

Așa aș afla cât de tare te grăbești prin viață.

Știu, știu că sunt zile și zile,

Îmi place să te simt.

Azi ai fugit.

Probabil atâta căldură te-a grăbit spre un adăpost.

Sunt bune și extremele,

cauți întotdeauna loc de refugiu.

Acolo, e bine e o altă stare,

alta decât cea pe care ai…

Râde frunza. Parcă-mi cere haina mea din casa mare

Ca să-mbrace, cu ea, cerul, înainte de furtună.

În urechi își pune dopuri din popasul cu sfidare

Și, pe ochi, își trage storuri, dimineți cu vreme bună.

Se-nverzește de rușine când se-apropie potopul,

Bâlbâită,-ntoarce vântul între sunete primare,

Umbra îi foiește tainic, peste pleoapele ei, stropul.

Râde frunza. Parcă-mi cere haina mea din casa mare.

Stropii-i…

E-atâta noapte-n apa dintre praguri!

În viața cu lucirea-i interzisă,

Plutește-o floare-n rătăcirea stinsă.

Nu este luna în căuș de faguri!

E-atâta noapte în planarea-ncinsă

De îngeri care poartă în șiraguri

Intenții, răzvrătirile  zigzaguri,

Tendințe în sejurul de proscrisă!

Se plimbă luntrea peste-adâncul vieții,

Luntrașii-alungă curba dintre ape,

O fac șuvițe împletind peceții,

Un cântec adunat din…

Cel voinic cu ochi ca iarba

Nu te întrista degeaba

Ia-ți opinca la spinare

Săcoteiul cu mâncare

Burdușel cu-aripi de ploaie

Adunate din pâraie

Cel pumnal din bătătură

Să îți fie uitătură

Sau cea flintă din părete

Să te apere de fete

De te-ai duce-n codru duce

Scrie gândul tău pe cruce

Murgul sur să-ți fie frate

Și-o guriță pe-nserate

Scrie gândul norilor

La piciorul zorilor

În…

Tobe afară bat tobe

Picioare care târăsc asfaltul după ele

Mărșăluiesc în noaptea aglomerată de îngeri răzvrătiți

Ne e foame Ne e foame

Vrem o bucată de înțelepciune

Foame de înțelepciune

Dintr-odată totul e plin de flămânzii străzilor

Fluiere aliniază coloanele

Militărește

Oboseala ridică după semnale

Picioarele rătăciților

Vrem să lucrăm Vrem să mâncăm pâinea muncită de noi

O lacrimă înmulțește…

Râde frunza parcă-mi cere haina mea din casa mare

Ca să-mbrace cu ea cerul înainte de furtună

În urechi își pune dopuri din popasul  cu sfidare

Și pe ochi își trage storuri dimineți cu vreme bună

Se-nverzește de rușine când se-apropie potopul

Bâlbâită-ntoarce vântul între sunete primare

Umbra îi foiește tainic peste pleoapele ei stropul

Râde frunza parcă-mi cere haina mea din casa mare

Stropii-i spală-ntreaga față și…

Oriunde te întorci găseşti doar uşi,

Refugiu pentru suflet fără soare,

În inimi, noaptea scrie cu mănuşi

Scrisori de vindecare prin răbdare.

Tăceri surâd cu ochiul prins în geam,

Nu mă mai mângâi cum făceai odată,

Pe trepte, sunt doar frunze dintr-un ram,

Din vara cu privirea deportată.

Perdea de umbre proiecteaz-un zid

Pe liniştea din zilele lacustre,

Cu foşnet de atlaz, un timp arid

Păşeşte pe cărările…

Pentr-un timp care zboară într-un mod ireal,

Am făcut o clepsidră, dintr-un clopot oval,

Cu peruci fără formă, deşirate din cer,

Pomii-şi scutură clipa, într-un unghi de mister.

Vântul pipăie trupul unui frig dezbrăcat,

Stropii-asigură duşul unui lut asudat,

Complicate adâncuri se răstoarnă-n veşmânt,

Dintr-a umbrelor taină, adunăm un cuvânt.

Plămădim nevăzutul dintr-un strop de-adevăr,

Eludăm puncte negre care picură-n…

Sub mâini nomade timpul e un vasal în vis

Pe frunte cute aspre în mări ți se deznoadă

Și ochi sfioși angelici ți se deschid în nadă

Tot trupul se destinde și-adâncu-i iar permis

Nimic în vindecare nu este compromis

Plăceri cu vocea-n hățuri vor iarăși la paradă

Sub mâini nomade timpul e un vasal în vis

Pe frunte cute aspre în mări ți se deznoadă

Pe buze cresc vestale cuvântul neatins

Dansează infinitul în ochiul ce-o să…

Balerina este cioplită cu sufletul plin

Dansează după muzică impusă de condescendenți

Entitatea care are darul văzului nu mai poate orbi

Cubul de gheață din paharul umed

trezește în lumea rătăciților 

simțurile

Terapia pentru viață se termină

când se scrie începutul

Lichidul în care plutește viziunea creierului

este un eșec incolor inodor insipid

Trebuie să te arunci de pe un catafalc al absurdului

ca timpul să-ți incinereze…

Pe un soare ideatic lacul degetele mută

El și ea-n șoptirea nopții răscolesc o vorbă goală

Bucuria timpul țese și noblețea împrumută

Mâinile agită simțuri ochii-n aripi se răscoală

El și ea sărută versuri în acorduri de vioară

Scriu cu visul la vedere coala pare în furtună

Și suspine se frământă într-un toc de domnișoară

Pe o bancă fără tablă vântul verbele răsună

Sunt ei doi sortiți iubirii într-o viață…

În dormitorul dintre două nopți

ai atins imaginar

vocea stinsă a unui hotar desenat asimetric de promisiuni

Din pavajul dentar al pulsațiilor

cleștele a eliberat o plombă a trecutului

Lunaticii au țopăit fericiți pe cercul carnal 

prin care soarele va înfige câteva săgeți 

în inima unei banalități

Sub imensitatea descompusă între noi doi

iubirea își va elimina din metamorfoză ochelarii

Tot oarbă rămâne în acțiuni definitorii

Va lega…

Patinele îngână gheața într-o explozie florală

Respiră în vitrina iernii pe crengile ca o poemă

E o plutire ca o boare o auroră boreală

Sub reflectoare de sfială tăcere-n curgerea boemă

Doar scrijelitul de visare aruncă liniștea în beznă

Ermetic pasul care vine se-ncolăcește fără milă

Doi stropi respiră ideatic sfidând scrâșnirea de pe gleznă

Parc-ar fi carte în vibrații care-și întoarce înc-o filă

Și mâna vrea să…

Și toamna înveli pământul cu vălul plin de nestemate

Un ochi își aruncă spre vară și s-a umplut de bucurie

În inimă doar ploi deșarte alunecau peste câmpie

Spălau cu bucurii versetul în referințele-asortate

Solie mare prin pădure aleargă-n pagini ca stihie

Prăpăd de mâini care se-agață de cer cu forme comprimate

Un salt de ciute care-așteaptă în oglindiri necercetate

Un pas de mâine fără spaime trimis de astre să…

Piatră pe altar

Azi așez o nouă piatră pe altarul de-anduranță

În surdină tâmpla zbate zâmbetul fără odihnă

Relaxat în avanpostul unei clape fără tihnă

Cântă-ntruna și vibrează-nmănușat într-o distanță

Nu știu cum să fac magia să rămân în a mea minte

Să n-alerg pe-ncheietura unui țărm fără speranță

Așteptând să vină valul celui timp fără uzanță

Să o prindă dezgolită fără sevă în…

Ajung zilnic în fața unei uși iluzorii

Simt nevoia să ciocăn

Sufletul este un vârf de lance

înțepenit în lut

Lumina interioară suprimă agresiunea respingerii

Se furișează în lacătul amintirilor

Protecția îți divide palmele Le scurge în degete

Descoperită de verticalitate

vocea

umple golul cu oferte eliberatoare

Vertij de vibrații amputează zâmbetul dogoritor

al frustrărilor

Declin limba timpului care s-a agățat de clanță

vrând…

Te iubesc bătu-te-ar vântul

Pân' te-o înțărca pământul

Te iubesc bătu-te-ar ploaia

Pân' te-o strânge-n brațe Gaia

Te iubesc a mea nălucă

În obraji ca o fătucă

Te iubesc să-ți curgă viața

Până-i vei simți dulceața

Bată ziua să te bată

Cu iubirea cea gătată

Între stele în derivă

Clipa să-ți devină divă

Cu iluzii pieptănată

Și privirea debordată

Într-o lună jumătate

Pe un cer cu turte coapte

Să te-mpingă de la spate

Ochi…