Ne pierdem în emoţii

[carmen popescu]

Oriunde te întorci găseşti doar uşi,
Refugiu pentru suflet fără soare,
În inimi, noaptea scrie cu mănuşi
Scrisori de vindecare prin răbdare.

Tăceri surâd cu ochiul prins în geam,
Nu mă mai mângâi cum făceai odată,
Pe trepte, sunt doar frunze dintr-un ram,
Din vara cu privirea deportată.

Perdea de umbre proiecteaz-un zid
Pe liniştea din zilele lacustre,
Cu foşnet de atlaz, un timp arid
Păşeşte pe cărările vetuste.

Ne pierdem în emoţii fără sens,
Uitând să dăm culoare unor vise,
Cu paşii goi, străbatem un nonsens
Şi ne blocăm în scopuri compromise.

 

[Mihaela Popa]

mesaj bine definit îmbrăcat în metafore frumoase, frumos aşa cum ne-ai obişnuit

admiraţie!

[Vasilisia Lazăr]

Ai dat culoare unui vis. Minunat!

[Chris]

foarte frumos!

[Sofia Sincă]

Viața însăși este un șir întreg de compromisuri. Fericirea poate fi foarte simplă: parfumul unei flori, gânguritul unui copil, o carte bună, o poezie care dă fiori, pacea interioară și fericirea celui de lângă tine. Dar noi ne pierdem, așa cum spui tu.

O poezie de excepție, reprezintă farmecul versificației ce aduce cu sine realitatea netrucată.

Scrisă de o mână sigură.

Am citit și am apreciat,

Sofi

[Valeria Merca]

Din păcate, mesajul transmis în această poezie cochetă și frumos construită îl resimțim din plin. Ne pierdem în detalii și uităm adesea ce este relevant și benefic pentru sufletul nostru. 

Am citit cu drag.

[Nădejde Angelina]

Am poposit cu drag și emoție la poezia ta! Te îmbrățișez!