Să atingi iluzii

[carmen popescu]

 

- gând pentru dragii mei, Ion și Vasilisia, la un an de la trecerea în neființă a lui Ion -

 

 

Azi mireasa noastră întâlnește-un mire

Nu e la-ntâmplare cel care sosește

Este luminariul din vibrări celeste

De-aia se-mpietrește ziua în uimire

 

Lacrima se-nnoadă în a lor sfidare

Nu e la vedere sufletul o știe

Este regândită de o alchimie

Până când ea-n saltu-i fi-va vindecare

 

Azi mireasa nostră merge-n trup eteric

La-ntâlnirea sacră ocrotită-n stele

El în frac o cheamă într-un joc de iele

Îi sărută ochii fără întuneric

 

Ea topește lutul cu a ei dorință

De-a fi împreună în lumi neștiute

Și cu gura-i mică îl sărută iute

Dar o voce-i spune: totu-i neființă

 

Ea e tot mireasă el îi este mire

Se-ntâlnesc în patul ocrotit de stele

El întide mâna ea dintre nuiele

Mângâie tăcerea din a lor sfințire

 

Mâna ea-și ridică să-i atingă forma

Cade fără vlagă este-o nebunie

Să atingi iluzii viața ei e vie

Trebuie trăită își vrea filodorma

 

Clopotul se-agită la-mpietritul vieții

Azi mireasa nostră se trezește-n strană

Soarbe-mpărtășanii din sfințita rană

Mirele-n tăcere-i una cu asceții

 

- Tu mireasă-n lume și în vis mireasă

Ocrotește clipa ce-a-nghițit păcatul

În apuse vremuri atât ne-a fost datul

Vreau ca nemurirea să ne fie-acasă

 

Spune lumii large că-ntre noi condeie

Scrie-vor și-n moarte adevărul cruce

Doar în oseminte e izvorul dulce

În virtuți astrale fi-vor doar crâmpeie

[Nădejde Angelina]

Emoționantă poezie! Mulțumim, Carmen! Odihnă veșnică poetului și o îmbrățișare de suflet pentru Vasilisia.

[Dorina Cracană]

:(((

[Valeria Merca]

Fascinant, răscolitor poem! Emoționant gând!
Toată admirația, Carmen!

[carmen popescu]

Vă mulțumesc, doamnelor! Vă prețuiesc mult! Cu bucurie sunt între voi și, alături de voi, îi iubim citadela lui Ion, părăsită în lut, oferită nouă cu toată sfințirea damnatului la  subtilități.

[Sofia Sincă]

 Lacrimile sufletului în expresii serafice, calde, calme, fără proteste, doar cu umilință și resemnare în fața destinului și parcă strălucirea lor este și mai tare.

Sublim!

Ești o minune Carmen Popescu!

Sofi

[Denisa Curea-Popa]

Prețuire! 

[Angi Melania CRISTEA]

Frumos poem, frumosi oameni!

[Vasilisia Lazăr]

Doamne, Carmen! Ce plâng... Azi a fost o zi tristă. Și daaa, am atins iluzii... E greu, e foarte greu... Absența doare și usucă sufletul. Cu fiecare zi care trece, cred tot mai mult că întâlnirea noastră de după plecarea lui Ion nu a fost și nu este nici pe departe întâmplătoare. Îți mulțumesc pentru aceste versuri sculptate în lacrimă! Și pentru tot!...