Auzi bat tobe

[carmen popescu]

Tobe afară bat tobe

Picioare care târăsc asfaltul după ele

Mărșăluiesc în noaptea aglomerată de îngeri răzvrătiți

Ne e foame Ne e foame

Vrem o bucată de înțelepciune

Foame de înțelepciune

Dintr-odată totul e plin de flămânzii străzilor

Fluiere aliniază coloanele

Militărește

Oboseala ridică după semnale

Picioarele rătăciților

Vrem să lucrăm Vrem să mâncăm pâinea muncită de noi

O lacrimă înmulțește tristețea

Bitumul se înmoaie și mulțimea simte iar pământul sub tălpi

Pământul e salvarea

***

În camera ocrotită de balcon

Momo adoarme pe lutul

care nu se vrea afară din schema de calcul

Ochii prăbușitului se închid

Nu pentru a simți trecerea

Ci pentru a-și purta în continuare crucea

Interior

 

Dați-ne lacrimile

Vrem lacrimile noastre înapoi

Ne-am săturat de atâta bucurie

Ea nu este pentru noi

Ea este a celor care pun soarele pe cer

 

Merg oasele pe stradă

Uneori vocale alteori cu maxilarele cusute

 

[Valeria Merca]

Bine ai revenit, Carmen! ... "o bucată de înțelepciune" este acest poem!

Admirație!

[Mihaela Popa]

pătrunzător, liric, poezie

mă-nclin!

[Chris]

tulburator.... 

[Sofia Sincă]

Wou!

[Ana Cîmpeanu]

Un poem plin de forță, scris cu vervă și nerv! Am citit cu plăcere și am apreciat! Mulțumesc!

[Dinca Valerian]

To be or not to be. Adevarul este in ulimele doua versuri, maxilarele sunt cusute. Cu stima, 

[gina zaharia]

Un poem filosofic. Câtă zbatere, cât curaj și înțelepciune în templul metaforelor! Mi-era dor, Carmen, de poemele tale!