Noaptea dintre praguri

[carmen popescu]

E-atâta noapte-n apa dintre praguri!
În viața cu lucirea-i interzisă,
Plutește-o floare-n rătăcirea stinsă.
Nu este luna în căuș de faguri!

 

E-atâta noapte în planarea-ncinsă
De îngeri care poartă în șiraguri
Intenții, răzvrătirile  zigzaguri,
Tendințe în sejurul de proscrisă!

 

Se plimbă luntrea peste-adâncul vieții,
Luntrașii-alungă curba dintre ape,
O fac șuvițe împletind peceții,

 

Un cântec adunat din gura ceții,
Bănuț simbolic pus peste pleoape,
Un cerc de vrajă,-ating anahoreții.

[Mihaela Popa]

imagini deosebite, glas puternic, condei bine strunit, admirație!

[Grig Salvan]

Misterul vieții ca o apă cu luciri și întuneric, cu lumini și umbre.

Frumos curgător și seducător ritmul poemului.

Genial versul: „Se plimbă luntrea peste-adâncul vieții”.

De acord cu Gabriel în privința penultimului vers.

Virgula nu cred că se justifică înainte de cratimă în ultimul vers.

[gabriel cristea]

Bine-ai revenit, Carmen, cu-acest frumos sonet nocturn! Pentru ritm, îți propun: ,,Simbolică monedă peste pleoape". Zi cu soare! 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumos!

”Moartea, singurul nemuritor care ne tratează pe toți la fel, a cărui milă, pace și refugiu sunt pentru toți – cei păcătoși și cei puri, cei bogați cât și cei săraci, cei iubiți și cei neiubiți.” – Mark Twain

[petrut dan]

Un poem deosebit, nu vreau să însist prea mult pentru că prea frumos finalul și încărcat, deosebite și inedite imaginile iți lasă libertatea să-ți faci poemul tău pe baza a ceea ce oferi tu, mie chiar mi-au venit pe loc la ultima strofă penultimul vers care este foarte vizual „bănuț de-argint lumină peste pleoape” așa mi-a venit, așa am scris, am revăzut scena din Games of Thrones la moartea lui Tywin Lannister, nu știu de ce că mai sunt cadre asemănătoare, dar, probabil, poemul tău a cerut o mână de rege! Cu drag! 

[Vasilisia Lazăr]

Ce bucurie, Carmen, ce bucurie! Și ce poezie! Nu că nu m-aș fi așteptat. Te îmbrățișez cu mult dor!