În dormitorul dintre două nopți
ai atins imaginar
vocea stinsă a unui hotar desenat asimetric de promisiuni
Din pavajul dentar al pulsațiilor
cleștele a eliberat o plombă a trecutului
Lunaticii au țopăit fericiți pe cercul carnal
prin care soarele va înfige câteva săgeți
în inima unei banalități
Sub imensitatea descompusă între noi doi
iubirea își va elimina din metamorfoză ochelarii
Tot oarbă rămâne în acțiuni definitorii
Va lega trunchiurile
în rădăcina unui veșmânt comun răvășind amprenta
liniilor înnodate de vreme
Vasali
vaporii întâlnirilor din umbră
zac și acum în mojarul înfierat de tăciuni în extensie
Oblojită de păcate
rădăcina colorată în scânteie
își debitează în stângăcie identitatea
Prea egocentrică prea revendicativă cu totul ilogică
vindecarea de tine prin mine
sub aceeași pălărie cu borurile rupte de cauzalitate
Aerul condiționat îngheață toate conceptele
Mai puțin opulența universului creată în noi
de atâta ficțiune
Adaugă un comentariu
Am citit de două ori poemul și am stăruit asupra metaforelor ingenios construite. Minunat!
Un cuvânt meșteșugit, oferit cu drag. Vă mulțumesc! Sunteți foarte talentată în arta comentariilor. Acest dar vine dintr-un studiu aprofundat, realizat în foarte mulți ani. Respect!
Combinații metaforice interesante, ingenioase prin eliberarea fanteziei într-un poem de dragoste aprins, dar fictiv, zice poeta. Însă, noi știm că rădăcina imaginației revine din real.
Postmodernism în toată splendoarea.
Apreciere,
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE