Doină

[carmen popescu]

 

Cel voinic cu ochi ca iarba
Nu te întrista degeaba
Ia-ți opinca la spinare
Săcoteiul cu mâncare
Burdușel cu-aripi de ploaie
Adunate din pâraie
Cel pumnal din bătătură
Să îți fie uitătură
Sau cea flintă din părete
Să te apere de fete

De te-ai duce-n codru duce
Scrie gândul tău pe cruce
Murgul sur să-ți fie frate
Și-o guriță pe-nserate
Scrie gândul norilor
La piciorul zorilor
În Poiana Dragului
Să fii glas pribeagului
În Poiana Dorului
Vorbă cetitorului.

Și-apoi lasă tot și vină
În poiana cu sulfină
De nu vină pe-nnoptate
În cel lan cu spice coapte
Pân la burta calului
La-nchinatul malului
La-nțărcatul apelor
Cald priveghi pleoapelor
În ograda vântului
Vas din flori cuvântului

Lasă cușma pe ureche
Și cojoc fără pereche
Pune-l țol pământului
Și fă-l strană gândului
Gândului și dorului
Plapumă fiorului
Și-l fă pat mioarelor
Veghe ursitoarelor

[Chris]

ce frumos!

[Valeria Merca]

O încântare! Plăcută auzului și rostirii această bijuterie!

Tare drag popasul!

[Ada Nemescu]

Sprinten vers, ca o strigare

Ochii-nchiși, fața la soare

Brațele ating văzduhul

Fie-ne mai sfânt și duhul

Și bătaia  inimii :)))

Frumos scrii, cum nici nu știi!

aDa

[Ana Cîmpeanu]

Ce frumos și sprinten vers, cu simțire populară! O bucurie de poezie!

[gina zaharia]

Ce frumos doinește dimineața asta! Răsună întreg orașul. Și e vocea ta, Carmen, vocea ta inconfundabilă! 

O voi lua cu mine cândva, acolo, în munții mei de la țară! S-o las să cutreiere prin păduri adânci, peste văi și dealuri, mai ales că prin Buzăul nostru este Drăgaica acum, o sărbătoare populară/ târg și voie bună care ține două săptămâni, iar acasă la mine, în munții Buzăului, cresc drăgăicuțele. Na, că m-ai trimis direct în livada cu melancolie. Îți mulțumesc, draga mea! Ascult, te ascult...