Te iubesc bătu-te-ar vântul
Pân' te-o înțărca pământul
Te iubesc bătu-te-ar ploaia
Pân' te-o strânge-n brațe Gaia
Te iubesc a mea nălucă
În obraji ca o fătucă
Te iubesc să-ți curgă viața
Până-i vei simți dulceața
Bată ziua să te bată
Cu iubirea cea gătată
Între stele în derivă
Clipa să-ți devină divă
Cu iluzii pieptănată
Și privirea debordată
Într-o lună jumătate
Pe un cer cu turte coapte
Să te-mpingă de la spate
Ochi cu flori și nestemate
Limba să-ți arunci de grindă
Ca pe-o mătură în tindă
Să-ți adune-n suflet dorul
Pân’ te-o agăța fuiorul
Între gânduri fără pată
Ca pe-o veste negătată
Te iubesc hai fugi departe
Ia-mi și dorurile toate
Adaugă un comentariu
Te iubesc poetă dragă,
Vezi că nu-i lucru de șagă...
Minunat! Și eu te iubesc!...
Ce frumos acest poem scris în manieră folclorică! Sclipitor, jucăuș, fermecător!
Mi-aduce aminte de Miron Radu Paraschivescu, dar aici e un suflet candriu suprapus peste un bocet popular ars de pustia iubirii. Puse pe muzica unei chitare (cum făcea Cezar Ivănescu) ar suna îngeresc acest descântec de dragoste.
o poezie, o declaratie, un descantec, parca le insumeaza pe toate
foarte frumos si elegant...
Așa o declarație... de iubire, mai rar! :) Un cântec/descântec savuros!
Am citit cu mare drag.
Multă sensibilitate și gingășie într-o poezie cu iz popular, alcătuită cu stofă de poet, la adresa iubirii.
Descântec de iubire.
Am citit cu deosebită plăcere,
Sofi
Și eu! :)
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE