În pietrele uitării am dăltuit povești 

Am desenat și vise, secrete am închis 

Deși te strig într-una știind că nu mai ești

Rămâi o filă albă, așa cum ai decis. 

Eternul Rac al bolții, ascuns după un  nor

Împrăștiat de vânturi, haotic și…

În spuma rece,

umbre seculare dansează-n valuri surde.

Ele veghează marea

și ascund sărutul  zeilor căzuți din soare,

iubiri ce n-au murit,

ci dorm sub ape grele.

Fiorul lor, chemat de veșnicie,

îmi prinde sufletul amarnic,

ca o aripă de lumină

ce-mi poartă visul peste vreme,

spre țărmuri unde timpul moare și renaște.

Efemerul se sfărâmă,

iar eu devin o stâncă,

fără dor,…

Privesc în jurul meu și caut oameni cu inima trezită,

Găsesc scenarii de minte rătăcită,

Dar sper ca lumina să pătrundă pe undeva,

În acele locuri cu tristețe grea!

Atâta răutate mă înfioară și-i caut zadarnic rostul,

Poate, mai sunt oameni care să cinstească postul,

Mai sper să existe un antidot la această stare,

Unde ești tu, iubire, oare?

Domnește acum dorința de putere, nesimțirea,

Pe cine să…

iulie ne toarnă grâul în hambare

razele de soare pun pe jar zenitul

greierii-şi ascund în iarbă ţiuitul

pe sub ram de sălcii îmi caut răcoare

lansând stinse triluri în ultimul ocol

(aripile-ncinse nu mai pot să zboare)

ciocârlia pică în cuibul de la sol

în margine de lan plânge o cicoare

din veştede petale cerul dispare

trecând în amintire al verii simbol...

Vorba multă şi orbitoare izvorăşte doar din minte,

e un fapt real ce ţine doar de fricile din tine

care-ţi ţin mintea închisă într-o cuşcă, prin cuvinte,

şi-ţi coboară energia-n vorbe multe dar... puţine!

Cel cu mintea luminată doar din suflet îţi vorbeşte,…

pleci...

și uite cum pleci – stând pe loc –

un pas ți-e înlănțuit dureros

de pământ

un altul se-nalță ușor

către zbor

clipa ne-apasă în piepturi clepsidre

herghelii de stări gonesc prin sânge

dar te destrami în secunde

ca o noapte ce-și privește pierdută

dimineața în ochi

liniștea poartă pe brațe clopote negre

te răstignesc într-un suspin

răsucesc vorbele…

Abel și Cain la o cafea

au în față viața mea

Costel Zăgan, Distihurile lui Dionysos

Te caut prin fragedă noapte –

Fâșie albastră de dor, 

Te strig, dar ești tot mai departe, 

O, demon cu chip visător!  

. 

Să sufăr răgaz nu încape

Căci noaptea se-ntâmplă subtil

În fierberi suave de ape

Urcând din pământ ca un tril;

. 

Dar trilul pe dată îngheață, 

Preface abisul în sloi, 

Îl sparge în cioburi de ceață 

Și timpul îl cerne apoi. 

. 

Cum ninge la mijloc de vară! 

Un…

…se-nclină spre-ntunericul nopții

în liniștea frunzelor, se-nclină

s-aplecă

ca o lumânare-n arderi, s-aplecăăă

să-și lase inima să doarmă-n

                                                    mireasma…

Dac-ai ști, Natali, cum se-ntinde otrava,

Cum fură din umbra destinului tău, 

Trimițând ca ispită întoarcere-n slava

Ce așteaptă de ani să te-arunce în hău.

Nu te teme, copilă, te-ntorci pe călcâi,

Cu fruntea-ți înaltă și ochi de safir,

Te strecori hotărâtă printre hoți și molâi

Și sorbi cu putere ofranda- elixir.

Provocarea o iei ca pe-o haină de schimb,

Și-noți prin speranțe și iluzii de…

nu știam cine ești și nici unde să te caut

dar trebuia să te găsesc

aveam ceva ce-ți aparținea – câteva clipe din mine

și niște ani

mânată de amintirea unei străvechi adorații

îmi îmbrăcasem simțurile în rochii de seară

pășeam spre tine

cu setea de aer a spânzuraților

dorința lăsa urme însângerate pe piele

flori roșii ca nerăbdarea

când te-am găsit era deja toamnă

totul începea să…

să fi primit vestea la timp

spre mirarea mea

nevinovat te pot declara numai cuvintele

asta mi-ai spus deunăzi, crezând că dragostea

îmbunează sufletele oamenilor:

„trebuiesc doar folosite,

pentru a reda viața atât cât a fost”

părea o răutate tot ce ai spus

și mi-e teamă că nu o să ajung vreodată să-ți spun:

„omul nu mai este,

dar povestea lui a rămas într-o carte;

ca să înțelegi trebuie…

Un poem ca o lovitură de tun

toată lumea-l aude

însă nimeni nu-l vede

numai poetul

se trezește

scriindu-l

crezi că se poate

dragă Kitty

nu știu

eu…

printre funii de lumină ziua în amurg coboară

colecţionar de umbre am ajuns fără de voie

lira lunii argintie îmi îngână cântul serii

şi-mi alungă depărtarea dincolo de înţelesuri

margini crude de tăcere răscolesc iarba cântării

iar ecoul se…

dimineața se-ntinde leneșă fără idei

ne consumăm ultimul rest de iubire

fericirea are viață scurtă îți spun

ea se întâmplă o dată

numai durerea de mai multe ori

o geometrie a infinitului din tine

prinde contur pe gleznele mele

ceasul de la palat bate de șase ori

de ce ți-e teamă

lasă viața să te rupă în bucăți

privește-le apoi cum dansează în aer

te voi iubi cum nu te-a…

în tainicul ceas al amurgului 

umbra ta alunecă spre abisuri albastre



un gest născut dintr-un alt cer,

o privire ce alintă gândul

iți cântă durerea într-un vals târziu



iubirea născută din șoaptele norilor,

în toamnă eternă rătăcind printre sori

se pierde încet

în freamătul frunzei căzute



absența ta – prezentă peste tot

plutește în aerul dintre lumi,

ca o vibrație fără sunet

acolo unde ideea se frânge

și…

A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,

simt clipele prin amintiri cum zboară

din câte-au fost, din câte-au mai rămas

duc mai departe-a timpului povară.

Și nu mă plâng, și nu regret nimic,

las timpului destinul să mi-l treacă –

din ieri, din azi, din mâine mă ridic

chiar dacă-ar fi să sap și-n piatră…

coperta cărții care se scrie în mine

e un fluture albastru cu aripi fără margini…

S-a liniștit pădurea, gândește cum să ardă,

Și roșii sunt toți macii, ca soarele-n apus,

În suflet se strecoară o nevăzută coardă

Un straniu și becisnic izvor de nesupus, 

Vise încăierate își plimbă-n drum culoarea

Iar în văzduh miroase a sânge de titan,

Plutesc pe bolta albă, încercuind cărarea

Nori rupți din străvezie pecete de sultan

Eu doar mă las în voia impulsului intern

Ce îmi coboară fruntea spre…

Aștept zadarnic

adio Europa

vecinul paharnic

cântă ca popa

Adio Europa

adio America

vine sincopa

începe predica

Adio…