Unde-i îngerul de pază

România mea pierdută

nimeni nu te luminează

tu de-a pururi în derută

România mea pierdută

de stânga și de dreapta

parcă nu mai ești pe rută

ce prăpăstii îți țin…

Suntem copiii ploii scurgându-se-n rigole;

Și iarba umilinței ne crește printre dinți;

Ni-i gândul rătăcirea sub matele cupole;

Dorința libertății și rugile fierbinți

nu-s pentru noi făcute, cum pentru păsări nu e…

În vremea păcii, mă întorc cu armele cuvântului

să însoțesc dansul pașilor ce îmi târăsc amintirile în beznă.

Vocile mă urmăresc încă în arhipelagul umbrelor,

deși leg și dezleg vorbe surprinzător de vechi în locuri sfinte, 

depărtate, de unde respir adânc chemarea ploilor.

Voi pleca, da, voi pleca în celălalt capăt al eternității, 

acolo unde nu există lacrimi, acolo unde mă cheamă 

mandolinele trezite.

Cobor și urc cu gleznele…

Desculțe tălpi, pe nisip, răbdătoare,

așteaptă tăcute, pierdute vapoare.

Din ceață răsar, se apropie, pier,

pânze uitate pe un val efemer.

Urme rămân, dar spuma le spală,

tăcerea le-nghite, uitarea le-nșală.

În soare și-n noapte, doar vântul mai știe

speranțe pierdute pe o plajă pustie.

Și timpul apune sub pașii…

când umbrele se întorc, mai întâi, ascultă corbii, 

fluturii să atragă lumina își schimbă culoarea,

                                                                       se-ntunecă 

ca o mireasă părăsită, pădurea ce-mbracă-n ceață, 

nemișcată,…

Ne îndreptăm tăcuți spre altă lume,

Spre alt fel de-a înțelege și trăi;

O lume-n care tu uiți și a grăi

Răpus fiind de noile cutume.

Unde să-ți pui tu capul la hodină

Și ce cuvinte să rostești anume

Fără să aibă cineva vreo…

Curgea peste dune-n tăcere apusul,

iar soarele-n zare părea tot mai greu,

cu raze de aur broda necuprinsul,

venind mai aproape de sufletul meu.

Sub tălpile goale un râu fără prunduri,

trecea nevăzut, lunecând printre…

                                                 crivăţ zvăpăiat

                                             din nouri smulgi

                                                          cristale-n

                                                              fum de

                                                                  fulgi

                           …

 motto:

Râsul este soarele care alungă iarna de pe chipul uman - Victor Hugo

Privesc cum cetina cea verde, în nea și-a risipit  conturul

Stau plictisită la fereastră ca pe o lampă abajurul

Cu o cafea neaburindă și nebăută și prea neagră

Îmi mușc o buză nerujată, aștept ca viscolul să treacă

O mâță-n dungi, tigrată alb și răsucită-n somn diurn

Își toarce visul pisicesc lângă-o prințesă într-un…

Sonet CXII 

Când roua ascunde o lacrimă mută,

Căzută pe floarea ce-așteaptă să moară,

Secunda invocă petale de seară,

Tăcerea din neguri cu doliu sărută.

Imagine stinsă, nimicul separă

Atingerea caldă din clipa trecută

De locul ce doare, durerea n-ajută,

Pe roza uscată nici fluturi nu zboară.

Lumina se scaldă-n trăiri efemere,

Cu versuri prea scurte, cu rima-n regrete,

Iar…

În mine, demult, ninge turbat,

Se-adună omătul grămadă,

Încalec munții, îi chem la sfat

Prefac verdele în monadă.

În prea lungul deșertului meu

Se depune o pojghiță groasă,

Îmi cer ieșirea cu sufletul greu

Din cubul de vată sticloasă,

Și lupii vin la prohod, uneori,

Dar nimeni nu bagă de seamă,

Spun vorbe străine, te înfiori,

Tu, lasă doar vântul să geamă.

Iar în…

Adună plopii crengile-n fereastră

cu frunzele întoarse-n asfințit,

pe masă plâng garoafele în glastră

văzând că te aștept dar n-ai venit.

Și somnul mă cuprinde dintr-odată,

aș vrea să dorm dar încă te aștept,…

Fugi Ioane fugi cu timpul părăsit în vegetare

Lași cuvinte ca nisipul ce alunecă-n clepsidră

Luat-ai vocea o-mpăcare din trecutul ca o hidră

Hai Ioane cerne-ți umbra unui vers fără hotare

Într-o stare oarecare unde lume-și umple ceasul

Cu iubire și cu ură cu splendori și bube coapte

Între strigăte reptile și mișcările inapte

Versul tău străluce pururi albăstrind în mers impasul

Of Ioane foșnet vine pe sub ploile de…

                                                                       Floare de soc. Sunt

                                                                       Vinovat că sunt poet

                                                                       Mânz scrum mirosind

                                                                                      Ion Lazăr da Coza ©

                                          …

Ascultă Dionis ce voi să-ți zic,

zdrobit de îmbătarea mării tale;

Stau risipit pe-un țărm de borangic,

Tânjind la transhumanțe siderale.

M-am înfrățit c-un murmur de pelin

Și…

Ajută-mi Doamne inima

să mai rămână-n piept

la maximum dă minima

și orice drum fă-l drept

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Mereu voi fi cu voi

In memoriam Ion Lazăr da Coza

Vremelnicii aleargă pe prundurile albe,

păcatele s-au dus zburând ca niște ciori, 

îmbălsămat văzduhul de crizanteme dalbe

străfulgeră simțirea și-o umple cu fiori. 

În aerul zăpezii a amuțit tăcerea,

din cornul lunii curge un…

să nu atingi timpul 

nici măcar cu o singură pană,

aripile-ți vor cădea ca frunzele

tatuate de cer,

să nu atingi timpul

nici măcar cu o singură rană

când cuțitele zboară ca…

Imaginează-ți c-am murit de sete,

Gândindu-mă la tine-n loc de apă

Și te-am visat ca-n serile din stepă,

Cum desfrunzeai iubirile de moarte.



Aud cum foamea-n trupu-mi greu se plimbă,

O fi blestemul sau un favor divin

Și mă privești sub geana nopții pline,

Sorbindu-mi chipul drept cel mai scump venin.



Iar dacă moarte-ar vrea să-ntindă coasa,

Spre…