Vorbe, vorbe

[Stanescu Valentin]

  

Vorba multă şi orbitoare izvorăşte doar din minte,

e un fapt real ce ţine doar de fricile din tine

care-ţi ţin mintea închisă într-o cuşcă, prin cuvinte,

şi-ţi coboară energia-n vorbe multe dar... puţine!

 

Cel cu mintea luminată doar din suflet îţi vorbeşte,

vorba-i rară e bogată şi o simţi cum te-nconjoară,

nu se bagă-n jocul lumii, fuge când altul bârfeşte

şi-ţi repetă gânduri bune ce nu-s spuse într-o doară...

 

Haide să vorbim tăcere, să ne-depărtăm de frică,

de-ntunericul din minte ce ne prinde şi ne toacă,

să stingem pe rând cuvinte mai-nainte să se zică,

 

căci tăcerea e de aur şi ne-aduce sănătate!

Să ne prindem cum copiii puri se-ndeamnă doar la joacă

până n-au prins „boala” lumii, n-au fost prinşi de răutate.

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, vă mulţumesc pentru clipele acordate încercărilor mele de a îmbrăca gânduri de seară în formatul strâmt al versului clasic, analiza literară amplă pe care aţi făcut-o şi recomandările pentru evitarea cacofoniilor extinse. Să ne bucurăm în continuare de acest loc minunat de întâlnire a cuvintelor!

[Vasilisia Lazăr]

Este o reflecție asupra puterii și valorii cuvintelor și tăcerii în viața noastră. Autorul evidențiază diferența dintre vorbirea superficială, plină de vorbe multe și puține sensuri, și vorbirea sinceră și profundă, care vine din suflet și aduce înțelepciune. Versurile sugerează faptul că frica și gândurile negative pot închide mintea și pot împiedica comunicarea autentică, în timp ce tăcerea și liniștea interioară aduc sănătate și claritate. Când ne eliberăm de frică și de zgomotul interior, putem găsi înțelepciunea de a vorbi cu adevărat și de a ne conecta cu esența ființei noastre. Poemul încurajează să ne întoarcem la simplitate și naturalețe, asemenea copiilor inocenți, care se bucură de joacă fără a fi afectați de răutate sau prejudecăți. Astfel, tăcerea devine un simbol al purității și al echilibrului, fiind o resursă valoroasă pentru sănătatea mentală și spirituală. Este un îndemn la introspecție și la cultivarea unei comunicări sincere, înțelepte, și la aprecierea momentelor de liniște/tăcere, esențiale pentru bunăstarea noastră.

şi orbitoare / și-orbitoare (pentru ritm)

construcții precum care-ţi ţin ori până n-au sunt tot cacofonii și zgârie urechea cititorului.

Am citit cu plăcere.

[Stanescu Valentin]

aDa, mă răsfeţi în miez de vară cu-aceste vorbe plăcute, un refugiu în tăcere, ce îmbracă-n astă seară clipa-n haine neştiute...

[Ada Nemescu]

Vorbe multe dar puține?!

Ca un rău ce face... bine?

O pastilă-amară-i viața

și se rupe precum ața... 

Dulcele vine trăind

Nerăbdarea nici... murind.

Mintea zboară într-o doară

Colivia

o să doară.

Ai uitat de cuvinte, ai luat vorbele la drum, voinicesc drum - de om bun

aDa

[Stanescu Valentin]

Amanda, au ajuns rapid vorbele către tine şi mi le-ai întors în linişte cu înţelepciune. Când scriu, am un joc de degete, precum copiii la tabla adunării, căutând măsura silabelor şi armonizarea cuvintelor. Aşa s-a făcut că a ieşit ceva cu ritm dar fără măsură sau ceva cu măsură dar fără de ritm. Îţi mulţumesc pentru îndemn. Aş renunţa la şi. Nu ştiu cum se face...

 

[Amanda Spulber]

Acum ar trebui ca cititorul să încline aprobator din cap și să nu scrie nimic. :) Scriu însă că mi-a plăcut acest îndemn și m-a făcut să îmi amintesc că există supoziții că oamenii ar fi putut să comunice telepatic. Pe de altă parte, deși se mai spune că limbajul a fost dat omului să își ascundă gândurile, cuvântul are importanța lui. Și uite așa ajungem în căutare de echilibru, de vorbe măsurate sau nu, dar venite din suflet. Cât am scris! :) În primul vers cred că ar suna mai bine „și-orbitoare" sau chiar cu virgulă în loc de „și", pentru ritm și măsură.