Trec orele haine prin àcele de ceas,

rostogolind minutele prin vreme,

iar zilele prea scurte care-au mai rămas

par visuri vagi cernute din poeme.

Ascult poemele ajunse pe înserat

pe-o aripă de gânduri decupată…

Când din trecut în minte îmi revin

prea multe amintiri ce mă apasă,

mă simt pierdut pe un tărâm străin

de unde-aș vrea să mă întorc acasă.

Și mă frământ în sine, fără rost,

pe toate-aș vrea să…

Lăsați-mă o clipă în pragul neuitării

să pot privi în urmă la tot ce-a mai rămas

din toamna-ntârziată ce alunga cocorii

și ne punea regrete în acele de ceas.

Pendulele rebele măsoară alte ore,

mai lungi decât acelea pe care le-ai…

Trec zilele de-a valma, fără rost,

și mă întreb: ce vor lăsa în spate?

Din amintirea celor care-au fost,

noian imens de visuri spulberate.

Ce poate fi mai greu decât așa? –

să crezi în visul tău, să ai speranță,…

Adaug speranțe la ziua ce vine,

le scot fără grabă din brâu de tăceri,

cu gândul și fapta, dar vorbe puține,

pot încă să fac mai mult decât ieri.

Privesc înainte, privesc spre trecut,

așez peste astăzi și ziua de…

Stă cugetul rănit pe brâul unui troc,

tot așteptând să vină o schimbare,

cu miză regândită în pretinsul joc

pierdut cândva la tragerea cea mare.

Dar orele, trecând prin acele de ceas,

scot din pendulă numai amăgire –…

Stau cărțile strâmbe pe raftul de sus

privind prin fereastra cu geamuri ovale  

cum soarele trece din nou spre apus

cu razele-n ziduri ca niște pumnale.

Rămâne o clipă de strajă pe deal,

ascultă fanfara din vechea…

Toamnele venite din trecut

se așează-n cuget către seară,

îmi aduc, cu vântul nevăzut,

amintiri lăsate într-o gară.

Aș fi vrut cu mine să le iau,

laolaltă să le am pe toate,

dar în gară încă mai…

Tăcerea rece-a orelor ce zboară,

cu aripa-i întinsă mă seduce,

din depărtări, în fiecare seară,

un dor rebel în suflet îmi aduce.

L-așez în partituri de triolete,

să îi alin durerile-ancestrale,…

Uitarea retrezită, ivită dintr-o teamă

lăsată într-o seară pe coama unui deal,

în prag de insomnie fără răgaz mă cheamă

să-ascult pe înserate un cântec din caval.

Trec orele haine şi somnul întârzie…

Stau nemișcat în umbra răsfirată

sub falnicii copaci din luminiș,

treceai și tu pe-acolo câteodată –

văd pașii tăi pe iarba din podiș.

Apari, și-acum, la capăt de cărare,

când soarele coboară de pe cer,…

Mă-ntorc peste vreme cu gându-napoi        

și zeci de-amintiri mă-asaltează deodată

cu mii de regrete vorbind despre noi

în triste romanțe ... pe-o harpă stricată.

Romanțele-ajung dintr-un vechi labirint,

trecând prin fereastra cu…

De cum se duce noaptea pe căile astrale,

iubirile plecate se reîntorc din nou –

mi-aduc mirajul zilei în mitice pocale,

când zorii neuitării se-aprind ca un halou.  

Din elixirul vieții mai gust câteodată,…

În mica mea mansardă când veneai

te-ntâmpina mereu un pat îngust

și ore-n șir parcă pluteai prin rai

gustând păcate-n patul lui Procust.

Deasupra se găsea un raft de cărți,

se răsturnau când ne iubeam barbar…

Când te-am văzut întâia oară dezbrăcată,

dezvăluindu-te misterioasă-n faţa mea,

am tresărit cuprins de-un tremur deodată

și-o teamă ireală-n mine se năştea.

Ai apărut în viața mea fără de veste,

învăluită-n aură de înger…

Prințesă arabă, eu încă te-aștept

când mirtul își scutură floarea

și umbrele serii plutesc prin deșert

cu doruri ce-și caută calea.

În mine se zbat amintiri ce revin

pe aripi de vânt dinspre…

Un glas fără cuvinte din adâncul meu

ajunge nevăzut la margine de gânduri

pe trunchiul despicat al unui curcubeu

cu capetele prinse-n albia din prunduri.

Izvoarele din albii au secat demult,…

A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,

simt clipele prin amintiri cum zboară

din câte-au fost, din câte-au mai rămas

duc mai departe-a timpului povară.

Și nu mă plâng, nici nu regret nimic,

las timpului destinul să mi-l treacă…

Refrene din cântări de altădată       

revin din nou în parcul regăsit,      

decorul toamnei pare adormit

lângă o margine de timp uitată.

Fanfara se aude mai aproape,

mă-așez pe bancă și…

Când seara de toamnă îmi bate la ușă

cu vântul sihastru venit dinspre nord,

văd flacăra zveltă urcând din cenușă,

trecând prin tăciunii în plin dezacord.

Prin fanta rămasă din nou redeschisă,

aruncă balauri de umbre-n…