O voce siderală

[Corneliu Neagu]

Uitarea retrezită, ivită dintr-o teamă

lăsată într-o seară pe coama unui deal,

în prag de insomnie fără răgaz mă cheamă

să-ascult pe înserate un cântec din caval.

 

Trec orele haine şi somnul întârzie

sub visuri revenite, pe aripi de mister,

din rimele trădate în falsa poezie,

trecută de pendulă prin ceasul auster.

 

Iar timpul, pe tăcute, aduce fără grabă

secundele orfane, venite din trecut

cu amăgiri haine ascunse-ntr-o silabă

la marginea tăcerii din dorul convolut.

 

Aud în depărtare o voce siderală –

ajunge fără veste, în timp nedefinit,

destramă neuitarea și ultima-ndoială

prin ceasul cu pendulă dispare-n infinit.

 

[Corneliu Neagu]

Stimată prietenă și colegă de condei, Manuela Munteanu, vă mulțumesc frumos pentru aprecierile elogioase din acest mesaj superb! Și versurile în acest comentariu sunt superbe - cu deosebire ultimul în care mă regăsesc întrutotul ("Iar sufletul mi-l trece prin falsele cărări".) Gânduri alese din partea mea!

[Manuela Munteanu]

Se împletesc arpegii din umbre siderale

Și-atâta de duioase visări în neuitări,

Ce îmi agață gândul în dansuri infernale

Iar sufletul mi-l trece prin falsele cărări.

Apreciez mult acest stil de poezie cu versuri cezurate la anumiți timpi și imagini abstractizate, pentru că este greu de abordat. Versurile mele se vor a fi un omagiu, nicidecum o egalare a liricii dumneavoastră. Felicitări!

[Corneliu Neagu]

Gânduri alese din partea mea, dragă prietenă Floare, pentru nelipsita ta prezență la apariția poemelor mele în ÎNSEMNE CULTURALE, pentru aprecieri și felicitări! Onorat!