Tăcerea rece-a orelor ce zboară,
cu aripa-i întinsă mă seduce,
din depărtări, în fiecare seară,
un dor rebel în suflet îmi aduce.
L-așez în partituri de triolete,
să îi alin durerile-ancestrale,
dar, răscolind apusuri violete,
își pregătește armele virale.
Aduce-n tolbă amintiri uitate
sub zidul neștiutelor redute,
din visurile mele ancorate
pe umbrele iubirilor pierdute.
Și le așază seara la fereastră,
când luna se ivește pe o stâncă,
iar florile, care adorm în glastră,
parfum de sfinte neuitări aruncă.
Te readuce-n gândurile mele,
pe-o aripă de vis întârziată,
cu versurile scrise printre stele
pe filele iubirii de-altădată.
Ascult vrăjit mirajul împăcării,
din umbra visului întors acasă,
dar clipele din cumpăna iertării
cu vorbele nespuse mă apasă.
Adaugă un comentariu
Vă mulțumesc doamnă Vasilisia pentru timpul acordat poemului meu!
Frumos!
O tălmăcire originală și frumoasă a versurilor mele din acest poem, pentru care vă mulțumesc fără rezerve, distinsă prietenă și colegă de condei Manuela Munteanu! Onorat, vă mai aștept și altă dată, cu emoție și nerăbdare!
Una dintre cele mai ,,dense" scrieri ale dumneavoastră. Puterea detaliului este de netăgăduit în conturarea imaginilor, iar mesajul a rămas omogen de la început până la sfârșit.
Mulțumiri alese dragă prietenă Floare! Aprecierile tale elogioase mă onorează!
sunt de fiecare dată bucuroasă să-ți descopăr talentul liric și totodată romanticul din sufletul tău. sincere felicitări dragă Corneliu.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE