Tăcerea din adâncuri

[Corneliu Neagu]

Adaug speranțe la ziua ce vine,

le scot fără grabă din brâu de tăceri,

cu gândul și fapta, dar vorbe puține,

pot încă să fac mai mult decât ieri.

Privesc înainte, privesc spre trecut,

așez peste astăzi și ziua de mâine,

din noaptea uitării scot visul pierdut,

aduc demnitate să pun peste pâine.

Cuvinte prea multe nu am de rostit,

le-așez cu răbdare în vorbe curate,

când timpul îmi dă un răgaz potrivit,

le pun cu migală-n poeme pe toate.    

Citindu-le-n taină, găsesc alinare,

sau vrajă-mbrcată în haine sfințite,

cuvânt prin cuvânt ajung, fiecare,

cu rouă cerească pe doruri rănite.

Stau încă de veghe la poarta uitării,

cu gândul de strajă în strai auster,       

păstrez, cu răbdare, la umbra tăcerii,

al lumii nescris și liturgic mister.

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc Dorina Pop! Gând ales din partea autorului!

[Pop Dorina]

Admirație.

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese din partea autorului, pentru lectura poemului și mesajele lăsate, Floare Arbore și Ana Cîmpeanu!