Te strâng în brațe

Și cuprind o mare de stele

Vărsate tainic într-un cer adânc,

Crescând, tot crescând,

Înfășurat în valuri de lumină și sclipiri.

Timpul devine cristal

Și ușor-ușor nu mai curge;

Ultima picătură-i un gând

Ce mi se sparge de tâmplă,

În mii de suspine.

Plutește aroma florilor nopții

În spațiul complet volatil,

Iar trupu-mi devine un șarpe

Ușor răsucindu-se în jurul…

precum femeia din fotografia

cu forme ovale, 

orașul, podul și cerul - culori

întinse cu mâna,

cursa de noapte, cafeaua, felia de chec 

dinaintea plecării, 

jurnalul în care scriu ce simt 

mai mult decât tine,

 

văd oameni la capătul peronului, 

reclama cu doar clipa contează, 

sclipirea ochilor pentru bani,

teama de-a fi imitat

de oricine are putere să zică:

„nu, mulțumesc”,

chiar nu-mi face bine…

Avem prea multe nefirești probleme

de rezolvat în fiecare zi,

s-au adunat pe muchii de dileme

și ne-ntrebăm: „A fi sau a nu fi”?

.

Iar magica-ntrebare ne pătrunde

în sufletul rămas…

inocența a murit 

odată cu izbucnirea vulcanului

iubește-mi iubito

privirea lacomă

de pe sânii feciorelnici

ai codrului

nu-i așa că frunzele 

căzute…

Când mintea mea-i plecată pe coclauri

După povești cu zâne și balauri

Și după fel și fel de boroboațe,

Tu să mă ții, iubitul meu, în brațe!

Când eu visez, cu versurile-n minte

Bolborosind tot felul de cuvinte

Și-având doar poezia drept stăpână, 

Tu să mă ții, iubitul meu, de mână!

Când te privesc, dar văd o herghelie

De cai verzui ce fug pe zidărie 

Și-alerg și eu cu ei într-un răsuflet,

Tu…

În casa inimii din care am plecat

Au mai rămas doar resturi de iubire

E-un loc ce-ar vrea să fie vindecat

De n-ar fi strâns atâta-mpotrivire

E mult de când pe-acolo n-au trecut

Nici simulacrele iubirilor deșarte

Una măcar, chiar de m-ar fi durut

Să îmi fi dus povestea mai departe

De ce n-am învățat multe  din viață ?

Îmi cumpăram cărți și tratate mari

Dar n-am găsit ideea cea isteață

Cu jar…

Minune, tu ești,

Dar eu ca să fiu, iubesc.

Doar așa mă adun din pustiu,

Din golul rotund, din neant...

Mă compun din nimic

Sub legea iubirii.

Recunosc, mi-e ușor să…

O, toamnă,

prea darnică cu pișcătorul must,

ai amețit cam tare trubadurii!

Cu rimele încrucișate-n teasc,

se scurge licoarea

clipocind fericirea de rod împlinit.

În ea se-îngroapă

sudoarea,

arșița verilor răscoapte,

sărutul otrăvit al manei cea turbate,

vremelnicii

în calea bucuriilor…

La ce-i bun un profesor

întrebare fără de răspuns

la ce-i bun un profesor

râd izbucnind în plâns

Întrebare fără de răspuns

ori bătaie de joc pe față

în bancă soarele-i ascuns…

E pace-n pasteluri și-un nor se încruntă,

Fântânile-s toate fecioare la drum,

Coboară-nserarea pe zarea căruntă

Și-aduce-a descântec din brumă și scrum.

La colț de mesteceni se-ntoarce să-și strige…

pe primul nu mi-l amintesc foarte bine,

în al doilea urcam un munte călare,

noaptea, senzația că vântul îmi trece briciul pe față

și uită să-mi șteargă mirosul de spirt,



trece pe lângă mine fără să spună nimic,

aplecat,

parcă aveam cinci luni și mama voia să-mi facă poză

când am putut să-mi țin capul.



i-am văzut lampa agățată de șa

în culoarea lunii,

înainte să-l ajung știam că vor fi acolo

frigul, focul,

apoi m-am…

vin

Învăţătorule

vin la nunta din Canaan

vin vin să faci

din apă

de-or rămânea

din nou nuntaşii fără vin

de-oi cădea sub masă

tot Te voi recunoaşte

drept Uns –

nu-s dintre cei

ce

doar la picioarele-Ţi

pironite

Ţi se-nchină

vin

vin în Canaan ca mire

să-mi blagosloveşti mireasa

şi de-or seca vasele

vin să faci

din lacrimile…

Când bruma-i pune vremii diademe

Și vara-și ia ușor la revedere,

Învăluiți în lacrimi de tăcere

Dorm fluturii pe flori de crizanteme. 

Uitând de ploi, de toamnă și travalii

Visează paradisuri verzi în care

Se contopesc cu fiecare floare

În zilele-nsorite de rusalii. 

În vis nu-i nici târziu, nici prea devreme,

Nu-i toamnă, nu-i apus și nu-i durere...

Nu-i loc de griji, de legi, de…

onorată instanță 

mă declar vinovat

am iubit-o

și da 

o mai iubesc

Maria m-a vrăjit

mi-a făcut farmece

are o oală …

Nicicând nu uită pruncul

sânul mamei

și prima sa icoană,

chipul ei!

            ****

Mă zămisliseră-ntr-o vară,

seara târziu,

când somnul dulce

legăna în vise pe frații obosiți

de-atâta hârjoneală.

Poate,

chiar pe prispa casei,

pe cerga cea…

Rotire-i noaptea asta, rotire și îndemn

Când stele cad inerte în crucile de lemn

Și heruvimi prin slavă duc flori de soare-n mâini

Iubirea luminează! De ce căutăm lumini?

Lumina nopții trece prin suflete-n pustiu

Tot străbătând prin veacuri din tată-n fiu

Din tată-n fiu...

Rotire-i noaptea asta, rotire nesfârșită

În cercul de întuneric, lumina e trăită?

Lăsați-mă o clipă în pragul neuitării

să pot privi în urmă la tot ce-a mai rămas

din toamna-ntârziată ce alunga cocorii

și ne punea dileme în acele de ceas.

Pendulele rebele măsoară alte ore,

mai lungi decât acelea pe care le-ai…

Măști de tristețe, măști care plâng,

Măști  puse-n silă pe frunți, obraz,

Măști din metale ce dor, ce constrâng

Să n-ai  nici replică și nici răgaz

Îți pui masca  nouă, de catifea,

Splendidă poartă întredeschisă

Și chiar de știi bine, că-i mucava,

O porți, să-ți  primești răsplata promisă.

Da,  suntem măști, într-un iureș nebun

Ne doare azi clipa ce-o pierdem în van

Dar când, iată, masca devine…

ne spuneam întâmplări

care aveau legătură cu faptul că suntem aici,

în cazul meu,

iubirea n-a mai răspuns la medicamente.



nu puteam fi omul care am promis că voi fi,

rece și bun cu mine,

după fiecare atingere îmi repetam să nu mor,

să nu mai trăiești îmi doream

după fiecare înfrângere...



desfăceam cadouri sub…

Să te urci într-un pisc înalt

Într-o toamnă monotonă

Cu condiţia să fie dimineaţă

Şi ceaţă

Ceaţă peste satele româneşti înşirate pe văi

–  Ceaţă ca o milă blândă, lăptoasă, fără colţuri

Dar şerpuitoare, aşa, ca văile –

Şi de acolo de sus să priveşti viaţa

– Uliţele, casele, paturile – 

Vei vedea că acolo jos se trăieşte

Se iubeşte

Se moare.

Ca un Dumnezeu, acolo sus, te poţi bucura

De…