casa pereților vii

[petrut dan]

precum femeia din fotografia
cu forme ovale, 
orașul, podul și cerul - culori
întinse cu mâna,

 

cursa de noapte, cafeaua, felia de chec 
dinaintea plecării, 
jurnalul în care scriu ce simt 
mai mult decât tine,

 
văd oameni la capătul peronului, 

reclama cu doar clipa contează, 
sclipirea ochilor pentru bani,
teama de-a fi imitat
de oricine are putere să zică:
„nu, mulțumesc”,
chiar nu-mi face bine atâta mișcare în jur
și faptul că Dumnezeu ne vorbește.

 

după moartea cuiva drag, 
familia alege să uite...

 

când inima devine neîncăpătoare 
și întrebările obligatorii,
nu știu câte organe cedează în mine
după refuzul 
de-a crede că numai cine trădează
rezistă,

 

în plus, 
mă îndrăgostisem de tine, 

de-atunci
fiecare a treia zi mi-o petrec
înviindu-te…

 

[Chris]

frumos curgator cu imagini care impresioneaza, intr-adevar ultimele versuri au un puternic impact

[petrut dan]

Alex, ma man , mulțumesc frumos pentru semn, cu prietenie!

[bolache alexandru]

Despre iubirea care bântuie, încarcă pereții cu amintiri, dar care inevitabil este înviată după trei zile... Superb!

[petrut dan]

Buna dimineața, 

Monica, mulțumesc pentru gândurile așternute atât de frumos, de obicei lucrurile ce plac necesită mai multă atenție, cu drag!

domnule Valeriu Anghel, apreciez prezența, cuvintele generoase și faptul că vă numărați printre cititorii pe care și i-ar dori oricine, cu respect!

Lisia, comentariul tău este ca un ornament atent lucrat, în serie unică și pentru care orice formă de recunoștință necesită trăiri speciale și o atenție deosebită tocmai spre a nu-i micșora din valoare... Reușești mereu să surprinzi poeticul în starea lui cea mai bună și-i dai ocazia să dezvăluie fațete încă ținute în penumbră, dar cărora le lipsea doar înțelegerea unui spirit superior pentru a-și putea revela intențiile și emoția, my lady!)

[Vasilisia Lazăr]

Există multe feluri de terapii ca să îndepărtezi durerea pricinuită de neîmplinirea/moartea unei iubiri. S-o rupi definitiv cu trecutul, să te îndepărtezi de tot ceea ce ţi-a provocat durere ori să-i cultivi în continuare amintirea. Se pare că, aici, eul liric a ales ultima variantă: fiecare a treia zi mi-o petrec/ înviindu-te... Uluitor de frumos spus! Un poem nostalgic și emoționant, complex și bine scris. Cât de frumos curge! Te simți perfect în spectrul lejer al versului modernist. Nimic nu pare căutat. E ca și cum poezia ți-ar ieși în întâmpinare, iar rolul tău ar fi doar acela de a o scrie, debarasându-te cu meșteșug de lestul vorbelor care nu dețin greutate. Așadar, încă un poem cu greutate pe care îl aplaud. Și ce titlu!... 

[Valeriu Anghel]

Un poet de netăgăduit talent și o poezie de care se va auzi. Și nu fac referire doar la textul acesta.