Pe muchii de dileme

[Corneliu Neagu]

Avem prea multe nefirești probleme

de rezolvat în fiecare zi,

s-au adunat pe muchii de dileme

și ne-ntrebăm: „A fi sau a nu fi”?

.

Iar magica-ntrebare ne pătrunde

în sufletul rămas neprotejat

pe un tărâm străin care ascunde 

un vast război, cu scop nedeclarat.

.

Ne rătăcim în căutări sterile,

bătând la porți lăsate cu-mprumut,

în dosul lor stă Kafka, nevăzut,

să scrie-n taină ultimele file

dintr-un roman rămas neînceput.

.

În timp ce așteptăm deznodământul

pe un crenel ce trebuia zidit,

Bacovia se-ntoarce osândit

ca, pe ascuns, să-si caute mormântul

în miticul Castel neconstruit.

.

Aștept în van minunea nesperată,

pe zidul dărâmat de sub crenel,

și parcă văd în față, deodată,

cum Kafka se ridică din Castel.

[Corneliu Neagu]

Într-adevăr, o revoltă timidă în raport cu marile dezastre umane și materiale pe care le vedem și le simțim în fiecare zi, stimate prieten și coleg de condei Alexandru Bolache! Dar ce putem face mai mult ? Noi suntem numai niște pioni insigfianți pe tabla de joc a istoriei la scară mare. Oricum vă mulțumesc pentru popas și mesajul lăsat aici!

[bolache alexandru]

Poezie inedită, o revoltă timidă zic eu la vremurile de azi. Construcție ireproșabilă!

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, stimate prieten și coleg de condei Grig Salvan, pentru popasul făcut în lumea versurilor mele din această poezie ce exprimă, într-o viziune expresionist-onirică, percepția eului liric asupra acestei lumi nebune în care trăim și din care, parcă, nu mai avem ieșire.

[Corneliu Neagu]

Stimată doamnă Vasilisia Lazăr, vă mulțumesc, cu prietenie și respect, pentru gândurile alese exprimate aici despre poezia mea, o construcție lirică expresionist-onirică care, precum ați precizat, s-a născut din viziunea mea despre lumea în care trăim, "greu de înțeles și de acceptat".

[Grig Salvan]

Un poem un pic mai puțin obișnuit în lirica poetului Corneliu Neagu axată mai cu seamă pe tema iubirilor de altădată, de data asta o invocație cu referințe culturale livrești, dar bine conduse de la un capăt la altul, începând cu dramatica întrebare „A fi sau a nu fi”, trecând prin Bacovia și încheind cu Castelul lui Kafka. Versul de aur: „Ne rătăcim în căutări sterile”

[Vasilisia Lazăr]

Între Kafka și Bacovia, între grotesc și tristețe, rămân întrebările, dilemele, speranțele deșarte. Trăim vremuri greu de înțeles și de acceptat... O poezie inteligentă, mi-a plăcut mult ideea pe care ați construit-o. Și, bineînțeles, construcția ireproșabilă.