’’Să ne grăbim’’

[Stanescu Valentin]

                                                          

 

                                                                                                                 Să ne grăbim

                                                                                   Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,

                                                                                    rămân după ei pantofii şi un telefon surd

                                                                                    doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,

                                                                                     ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,….

                                                                                                        Jan Twardowski

 

’’Să ne grăbim’’ iubita mea, cât mai avem amurg şi zori,

cât noaptea ne zâmbeşte-o stea când ne surprinde-mbrăţişaţi,

să ne privim prin ochii-nchişi când ne răsar pe-obraz bujori,

’’să ne grăbim’’ iubita mea, de timp şi spaţiu dezlegaţi.

 

Când ce contează trece iute, restul, neînsemnat, e lent,

s-atingem adâncimea clipei cuprinşi acum de-un singur gând.

Averile acestei lumi nu valorează niciun cent,

când vom pleca nu-luăm nimic din lut un lut abandonând.

 

Pendulăm în mii de zile pe margini de extaz şi of

căutând un cuib să creştem muguri veseli fericirii.

De ai să pleci n-am să te simt în zâmbetul unui pantof...

 

Când voi pleca te rupi în două iar partea goală-i cea mai grea.

Acest acum nu se repetă, să-l trecem peste culmea firii

cu aripi ce ne-nalţă-n zbor, nebuni să fim iubita mea!