Nehotărâre

[Monica Pester]

În mine, demult, ninge turbat,

Se-adună omătul grămadă,

Încalec munții, îi chem la sfat

Prefac verdele în monadă.

În prea lungul deșertului meu

Se depune o pojghiță groasă,

Îmi cer ieșirea cu sufletul greu

Din cubul de vată sticloasă,

Și lupii vin la prohod, uneori,

Dar nimeni nu bagă de seamă,

Spun vorbe străine, te înfiori,

Tu, lasă doar vântul să geamă.

Iar în povestea din care-am sosit,

Mă-ntorc pentru încă o vreme,

Să-mi caut eternele forțe de mit

Ce m-or transpune-n poeme

[C.Titi Nechita]

O poezie nehotărâtă, la fel ca și iarna asta, dar cu imagini ce ne scormonesc sufletul și amintirile.

[Grig Salvan]

Fabulosul, specific poeziei tale în general, e și aici prezent din plin. În fiecare vers există ceva colosal, hiperbolic, măreț sau diabolic, versuri care parcă lovesc uneori brutal în comoditatea spiritului receptor, dar care dau forță și atitudine eroică personajului poetic, plin de energii ce vin din mit și se așază-n poeme :

„Iar în povestea din care-am sosit,

Mă-ntorc pentru încă o vreme,

Să-mi caut eternele forțe de mit

Ce m-or transpune-n poeme”

[Corneliu Neagu]

Cu toții căutăm forțe de mit care să ne transpună în poeme, unii le găsesc, alții nu le găsesc...Autoarea poeziei le-a găsit și dovada se află chiar în această poezie cu versuri frumos curgătoare ce mi-au încântat sufletul!

[Costel Zăgan]

Poezia se furișează în sufletele noastre, grăbite sau nu.