Rotire

[IOAN stoian]

Rotire-i noaptea asta, rotire și îndemn

Când stele cad inerte în crucile de lemn

Și heruvimi prin slavă duc flori de soare-n mâini

Iubirea luminează! De ce căutăm lumini?

Lumina nopții trece prin suflete-n pustiu

Tot străbătând prin veacuri din tată-n fiu

Din tată-n fiu...

Rotire-i noaptea asta, rotire nesfârșită

În cercul de întuneric, lumina e trăită?

[IOAN stoian]

Aveți dreptate, stimată doamnă Vasilisia Lazăr, am cam cântat, versul din tată-n fiu. E mult mai bună propunerea dumneavoastră! Adesea mă las furat de o stare, pe care nu pot s-o definesc, de parcă simt că timpul nu ar mai avea răbdare...

[Vasilisia Lazăr]

Rotire-i noaptea asta, rotire și îndemn

Când stele cad inerte în crucile de lemn

Și heruvimi prin slavă duc flori de soare-n mâini

Iubirea luminează! De ce cătăm lumini?

Lumina nopții trece prin suflete-n pustiu

Tot străbătând prin veacuri 

Mereu din tată-n fiu...

Rotire-i noaptea asta, rotire nesfârșită

În cercul de-ntuneric, lumina e trăită?

Eu așa am văzut poemul. Am reparat și ruperile de ritm, pentru o curgere mult mai fluentă, iar dacă aranjați așa versul „mereu din tată-n fiu”, adică îl rupeți, el va putea fi citit și cu versul anterior, și cu cel de după. Cum doriți, dar e păcat de poezie și de mesaj, și de emoție, de tot, să o strice câteva mici deficiențe de formă. Mie mi-a plăcut.

[bolache alexandru]

Semn de popas...

[Mihai Katin]

Rotire-i noaptea asta, rotire nesfârșită

În cercul de întuneric, lumina e trăită?   finalul este  o   intrebare  sibilinica  as  zice  dar   care da  o  magie aparte   acestui  scurt  si  interesant  poem!