Se-ntunecă cerul, iar turme de oi

           coboară spre stână;

Sub măguri ascunse, un ochi de strigoi

               se face fântână.

mã aflu singur acasã

nu pot sã-ți pronunț numele fãrã sã mã supãr

din stradã copacii urlã ceva despre apusul 

vânãt de vânt

plouã atât de puternic încât am impresia cã lumea întreagã plânge

scot pistolul și trag în primul om

de zăpadă

trimișii lui Dumnezeu pe pãmânt 

îmi calculeazã iq-ul 

a fost cam mult sã amân dragostea

pentru a-mi câștiga existența

am scris 

mi-am dat cu ciocanul peste mâinile…

nu-mi place toamna

miroase a străzi bolnave

și-a câini loviți de mașini

a iederă cățărându-se pe ziduri mucegăite

odată cu plecările

mi-aduce aminte de tot ce-am pierdut

dar mai ales de ziua 

în care am știut că mama

nu-mi va mai răspunde niciodată la telefon

nu-mi place toamna

și nici nu cred c-ar mai putea naște în mine idei

ori poezie

totuși îți scriu

așa cum o fac în…

Roată, roată, roată duce,

Roată-n roată să se spele,

Roata roții vieții mele,

Roata roții de pe cruce.

Cruce-n steaua nopții, albă,

Cruci mai vechi, mai ponosite,

Cruce-n cruce ca o salbă,

Cruci mai noi, nefolosite.

Ochi în ochi din poartă-n poartă,

Ochiul, carnea o seduce,

Taină veche ca o roată,

Cu pecețile în cruce.

Roată în vârtejul sorții, 

Roată-n spinul de…

hai să ne iubim

pe o foiță de țigară

iubito

tu să vii îmbrăcată în ie

eu o sa vin dezbrăcat de caracter

o să rugăm dj-ul

să oprească

șirul de manele

să pună poate

les valses de Vienne

ori Shostakovich vals

ori Chopin ori Mozart

oricum era prea mult salam

pentru o singura seară

am putea face indigestie

când rușii vor da foc

să ne găsească fumul

bâjbâind

rostogolind

printre mesenii blazați

supărați…

Mesteceni albi

Cu ramuri negre

În zare par s-aţină norii

Ca nu cumva

Să umple câmpul

De scame albe,

Derizorii...

Mesteceni albi

Cu ramuri negre

Sub orizont pe nori îi mână

Ca nu cumva

Să troienească

Salcâmii-nalţi

De la fântână –

Popas de corbi

Şi de iluzii...

Mesteceni albi

Cu ramuri negre...

La margine de timp, cu dorul călător,

te mai zăresc trecând câteodată  

prin amintirile ce-ajung în zbor

pe-o aripă de toamnă-ntârziată.

Te pierzi însă prin umbrele rebele

din ceața care mi se-așterne-n cale,…

 Mă trezesc cu noaptea-n cap

Îmi ies din trup acum, a câta oară?

S-ajung la cel care m-a definit,

La îngerul cel alb cu chipul însorit

Ce a vibrat în mine întâia oară.

Plutesc legată de cordonul de argint,

Mă las în voia unei stări divine

Spre-o destinație ce…

 îmi place fata asta

 vrea să mă ducă la ţară

 dar pe mine greierii mă scot din sărite

 stăm pe maidanul unde ard frunze

 nicio casă prin apropiere

 balansoare scârţâie cuvinte de epocă

 aş vrea să fiu cavaler

 să nu-i suflu fumul în faţă

 să-i dau bani cerşetorului care se ţine după noi

 vrea să fie învăţătoare dar

 eu admir inteligenţa mai puţin educaţia

 nu mi-am dat seama cum am intrat în mănuşile…

Când se deschid ferestre către lume,

În limpezimi de-oglindă vesperală,

Mă însoțesc cu-aroma ei florală,

Ce îmi străpunge-a pieptului genune.

Îi beau cu poftă-albastrul dintre stele,

Iar ochii mei se-mbată cu lumina,

Când i-a-nflorit înaltului grădina

Și-i curg sclipiri pe albul pielii mele.

"Eu cine sunt?", întreb șoptit văzduhul,…

cel mai rău îmi pare

că soarele răsare 

mereu

de la răsărit

poate că dacă răsărea 

din palma ta

ori dintre sânii tăi

ca dintre două…

Văd în vis durerea cruntă a orașului ce moare,

Limbile de foc asupra-i ce dansează într-un joc.

Focul face din trecut, un prezent, din răzbunare,

Iar coșmarul se extinde, crește, crește, lasă loc,

Unui câmp arid cu triste amintiri de peste veac,

N-are loc într-o poveste, nu-l vindecă nici un leac.

Nu-l aduce în prezent nici piatra de sub picior,

Așa cum nu are  viață un ținut fără izvor.

Ca o magmă uriașă de…

băierile întunericului

se desfac peste zidurile palide

ale bătrânului burg

tramvaie în agonie

cu gemete tot mai stinse

îşi culcă povarnice trupuri

lăsând loc unei muzici

născute din sumbrele ceţuri

ale asfințitului

adâncind tenebre

noaptea închide pleoapele seninului

trăgând obloane caselor

în care oamenii nu mai doresc

să facă dragoste

o linişte…

Seara căzuse pe creste cărunte

și noi ne grăbeam, alungați

de noaptea cea grea.

Tot coboram pe poteci de niciunde

și lupii urlau, depărtat,

de peste vâlcea.

Pasul iuțeam pe cărarea îngustă,

iar de pe costișă, un cerb

foșnind se-auzea.

Doi ochi luceau undeva, în pădure,

când alba rază de lună

în ei se-oglindea.

Iar tu mă urmai, o promisiune

ce încă, în inima mea,

se mai…

mă culc târziu mă scol devreme

în somnul meu fără de vreme

lumini ce-n umbre când să treacă

prin umbre de lumini se pleacă

în fața unui colţ  de lună

din altă viaţă împreună

un vis de apă neîncepută

prea nemişcată prea tăcută

în care stele prinse-n gheme...

mă culc târziu mă scol devreme

şi dacă ne-am iubi târziu

fără să ştii fără să ştiu

că timpul vine mai devreme

decât lumina să ne…

mi-am pus la geamuri obloane
iar la intrare uși mari de stejar

mi-am împrejmuit curtea
cu ziduri masive de piatră

apoi la drum mi-am ridicat
o poartă înaltă de fier forjat

iar la sfârșit mi-am cumpărat
și doi alsacieni fioroși foarte:

poftim de mai vină, moarte!

Spune-mi, spune-mi ca mai avem un  dincolo

al meu, al nostru

unde norii încă se bat cap în cap

și unde  nici ursitoarele nu-ndrăznesc s-ajungă

Doar spune-mi, că marea nu este albastră

ci roșie și învolburată ca

sângele meu care se zbuciumă

și te cheamă în carne,

când nu ești aici.

Poienile sunt pustiite, 

licuricii își plâng lumina zdrențuită

așteptând diminețile.

Dar tu,

tu recită-mi din…

dimineața

îmi mai desprind

un strat de iluzii

de pe gene

ca și cum visele sau urmele lor

s-ar putea atât de simplu spăla

cu sarea din lacrima

rațiunii

rătăcesc prin mine

ca printr-un parc pustiu

cu frunze moarte pe alei

și bănci scorojite

de uitare

e-atâta liniște

și nicio pasăre

sunt atâtea cărări

și nicio urmă

doar eu

copac bătrân…