...Însăgetat cu gândul pășea lumina pură.

În drumul meu prea transparent de ură

ascult cum bate toaca. Ucigându-l,

durerea s-a desprins din ochii falși.

Tenace, a sângerat pe maini bătute-n ace.

Simt cum coboară un glas spre noi.

Lipește, de jalea tânguită-n solz de

pește, un dor cântat la frunze și învelit

în rouă. Lumina,-mprăștiată în gene pe

din-două, e cruce mai ușoară când sare

de nemoarte. Din umăr,…

Se răsucesc ruginele curate în frunze-abia

trezite. Pe-nserate, se-aruncă ceața peste

fiecine. Rămân în zare goluri de durate

fără lumini. Din ramure vecine, coboară

toama-n orice mărăcine. Prin ceață vântul

vine să arate cum aerul se umple-n clavecine.

În toamna capturată de paragini, sunt

protocoale scrise fără margini de a găsi

un loc pentru iubire.

Dar sufletele noastre circumscrise,…