încă o toamnă...

[Vasilisia Lazăr]

nu-mi place toamna

miroase a străzi bolnave

și-a câini loviți de mașini

a iederă cățărându-se pe ziduri mucegăite

odată cu plecările

mi-aduce aminte de tot ce-am pierdut

dar mai ales de ziua 

în care am știut că mama

nu-mi va mai răspunde niciodată la telefon

 

nu-mi place toamna

și nici nu cred c-ar mai putea naște în mine idei

ori poezie

 

totuși îți scriu

așa cum o fac în fiecare seară de ceva vreme

și iarăși se face târziu și iar o să mă trezesc târziu

și n-am putere să-ți reproșez ceva

n-a mai rămas nimic din mine

cea dinainte de tine

 

și ce repede se face târziu în viață într-adevăr

 

nu-mi place toamna

dar nici n-o urăsc

iubim amândoi însingurarea

și ploile care ne-amortizează diferențele

 

ia-mă în brațe și spune-mi o poveste

fă-mă să râd să uit de toamnă

apoi sărută-mă de noapte bună

[Vasilisia Lazăr]

Aoleu, eu acum văd că nu am răspuns, aici, comentariilor. Revin.

[Chris]

 tristetea care  iti apasa sufletul te-a facut sa zugravesti toamna in imaginile acestea tari:

miroase a străzi bolnave

și-a câini loviți de mașini

a iederă cățărându-se pe ziduri mucegăite

și ce repede se face târziu în viață într-adevăr - mi-a placut mult

[bolache alexandru]

O poezie cu puternic impact emoțional... și nu glumesc pentru că ea se află între mama nu-mi va mai răspunde la telefon și apoi sărută mă de noapte bună! Așa se derulează această încă o toamnă! Într-adevăr ce repede se face târziu în viață!

[Culiţă Ioan Uşurelu]

Un poem foarte, foarte bun!

[Grig Salvan]

Nu-mi place că nu-ți place toamna. Mie mi-e cel mai drag anotimp dintre toate, poate pentru că sunt născut toamna și o am în sânge de la naștere, ceea ce se și simte în melancolia mea fundamentală. :) Altfel, am reținut mai multe expresii poetice frumoase. 

[Mihai Katin]

și ce repede se face târziu în viață într-adevăr... ce cumplit adevar!!!

cu multa admiratie

[Manuela Munteanu]

Toamna, un fenomen atât de natural, dar care ne schimbă radical existența de fiecare dată. Foarte frumos surprinsă starea de letargie, dată de schimbarea neprietenoasă. Cu tristeți exprimate, dar fără a exacerba. Mi-a plăcut mult!

[Nikol MerBreM]

Îmi place ,,ploaia care amortizează diferențele"! Și mă răscolește acel ,,mama nu-mi va mai răspunde niciodată la telefon". A mea a plecat la finalul iernii, mai era atât de puțin până să răsară primăvara!...

Am citit cu sufletul strâns în chingile toamnei. 

Drag,

Nikol

[Gabriela Raucă]

Mi-au rămas în minte cuvintele tale și îmi colindă pe acolo:

"și ce repede se face târziu în viață într-adevăr"

Dar ce devreme-i să ne gândim deja că-i prea târziu... bine, tu nu ai folosit cuvântul "prea" și asta e foarte bine.

Tu știi cât de mult apreciez poeziile tale, cât de mult îmi place să le citesc și să descopăr în ele unda de speranță, pe care o strecori de fiecare dată. De multe ori trebuie să caut nuanța de verde crud, pe care ai grijă să o ascunzi bine, printre cele mai mohorâte, dar de această dată ai avut generozitatea să colorezi întreg finalul.

Deci, e mult prea devreme să te gândești la târziu. Admirație sinceră!

[gabriel cristea]

Un poem cu impact total. Magistral!