Teatru absurd

[Dan Mitrache]

bâlci bâlci
vanități și naivități amestecate
lacrimi abandonate în colb
hohote răstignite în vată de zahăr
undeva
pe o scenă cu perdele plastifiate
două benzi se mișcă în sensuri opuse
pe una sunt fețe umane
pe cealaltă doar palme
plici plici
și cum mai chicotesc copiii
și încă o față
și iar un plici
accelerat accelerat
și dintr-o dat' o pauză
cam cât un sentiment abandonat
în scena doi
numai trei lucruri s-au schimbat
fețele au devenit palme
palmele-fețe
iar spectatorii s-au maturizat.

[Dan Mitrache]

 Vasilisia Lazăr, mulţumesc din suflet pentru rezonanţă, comentariu şi apreciere! Am dorit a sugera că în viaţă ne lovim de multe ori, paradoxal, de "un revers al medaliei" la unele din acţiunile noastre, voite sau nu!

[Dan Mitrache]

Grig Salvan, mulţumesc frumos pentru comentariu şi aprecieri!

[Dan Mitrache]

Ada Nemescu, mulțumesc frumos!

[Vasilisia Lazăr]

și dintr-o dat' o pauză
cam cât un sentiment abandonat
în scena doi
numai trei lucruri s-au schimbat
fețele au devenit palme
palmele-fețe
iar spectatorii s-au maturizat.

Doar trei lucruri s-au schimbat, dar, de fapt, s-a schimbat totul. Dureros finalul! Mi-a plăcut. Original și cu substanță.

[Grig Salvan]

Pentru conștiința superlucidă absurd e tot ce o înconjoară, suntem aruncați în lume într-un iureș straniu de lucruri amestecate, într-un haos în care încercăm să prindem realități și sensuri, într-un tulbure flux în care încercăm să dăm semnificații lucrurilor și sens propriei existențe. Ineresante secvențe de teatru sau film absurd derulate șocant într-un ritm sacadat. Un text original și provocator. 

[Ada Nemescu]

Teatru absurd, fantezie în versuri, dar nu fără noimă. Ca o pictură abstractă cu o mie de sensuri.

Depinde cum privim.

aDa