La margine de timp

[Corneliu Neagu]

La margine de timp, cu dorul călător,

te mai zăresc trecând câteodată  

prin amintirile ce-ajung în zbor

pe-o aripă de toamnă-ntârziată.

Te pierzi însă prin umbrele rebele

din ceața care mi se-așterne-n cale,

dispari treptat din gândurile mele

cuprinse-n vrăji de magice sucale.

Le deapănă sucalele prin vreme,

nu pot să te aducă mai aproape,

nici din adânc de haos să te cheme

când luna trece noaptea peste ape.

.

Rugina toamnei se revarsă-n zare,

iar frunzele venite dinspre crânguri

par stoluri lungi de păsări călătoare,

cu amăgiri lăsându-se pe gânduri.

Dispare luna sub un colț de stâncă,

iar gândurile smulse din sucale

la margine de timp aleargă încă

spre tine să-mi deschidă altă cale,

să te ajung când timpul se oprește

pe umbrele din toamnă-ntârziată,

să gust din infinitu-n care crește

mireasma clipelor de altădată.

[Corneliu Neagu]

Stimate prieten și coleg de condei Alexandru Bolache, vă mulțumesc pentru popas, lectura versurilor și mesaj duios!

[bolache alexandru]

E toamnă... anotimpul nostalgiilor și al iubirilor... al himerelor... Că de obicei am citit cu drag!

[Corneliu Neagu]

Dacă ați sesizat marginea timpului, la fel ca mine, este ceva înălțător! Uneori, în momentele de adâncă meditație, putem simți și fragmentele de timp care se întorc înapoi. Conform ultimelor teorii privind timpul, acesta nici nu există, totul se petrece în mintea noastră... Oricum ar fi, stimată prietenă și colegă de condei, Chris, vă mulțumesc, cu prietenie și respect!

[Chris]

da, frumos, ca si cum ai sta la marginea timpului :)

[Corneliu Neagu]

În regiunea din care provin eu suveica și sucala sunt obiecte diferite, dar ambele se folosesc în mânuirea firelor din care se fac țesături. De aceea se potrivesc amândouă, metaforic vorbind, pentru a realiza și depăna versuri într-o poezie, așa cum foarte bine ați remarcat, distinsă prietenă și colegă de condei, Manuela Munteanu. Vă mulțumesc foarte mult, cu prietenie și respect!

[Manuela Munteanu]

În Moldova se spune suveică la sucală. Tocmai acest cuvânt dă un farmec aparte poeziei dumneavoastră. Ați conceput o țesătură printre amintiri și fantasme ale iubitei cu versalitatea caracteristică măiestriei. Tare frumos!

[Corneliu Neagu]

Stimate prieten și coleg de condei Petruț Dan, ca și altă dată, ați venit cu un comentariu elegant și profund în conținut ce descifrează mesaje importante pe are autorul a dorit să le transmită cititorilor săi! Mulțumiri alese, cu cele mai frumoase gânduri! Onorat de aprecieri!

[petrut dan]

Un poem la limita timpului și a iubirii, dar pe care mulți oameni îl trăiesc cu adevărat, dispariții se întâmplă mereu și oriunde și din acest punct de vedere opereaza ca un adevăr general valabil, condus și țesut cu acele '' magice sucale'' ce nu se opresc și ajută la împlinira unui act poetic veritabil, însoțit de imagini rare ''luna trecând noaptea peste ape'' am remarcat îndeosebi, din tot ce am citit se detașează o pană sigură, priceperea de a mânui cuvintele și a le da forma poetică pe care o merită! Aprecieri! 

[Corneliu Neagu]

Stimată doamnă Vasilisia Lazăr, și de această dată ați găsit o tălmăcire fezabilă a versurilor scrise de mine, iar eu vă mulțumesc cu prietenie și respect pentru acest comentariu frumos și interesant! Onorat!

[Vasilisia Lazăr]

Poemul este o elegie melancolică, ilustrând profunzimea sentimentului de pierdere a iubirii şi imposibilitatea de a o regăsi sau retrăi, ca efect al imposibilităţii de a scăpa de sub semnul timpului ireversibil. Foarte frumos!