Da, eu sunt păcătosul

Ce am învăţat luna

Să ocolească oraşul,

Să plouă doar cînd toţi suntem orbi

În spirala somnului,

Eu, neştiutul, nesocotitul,

Las viermii cărnii să crească

În fluturi de cenuşă,

Las oasele să se întrebe cît mai trag

De muţenia umbrei,

Las viaţa să rîdă de moarte

Cînd îi simte mîngîierea şi sărutul

Insolent, penitent,

Eu vă şterg praful şi vă mîngîi…

Un abur gros se răzima pe ape,

iar gârlițe* pe iaz se-ncăibărau*;

Balauri alinare-și căutau

printre ruine slute și vârtoape*.

Și pui de urs se aciuau la țâță

prin bungeturi*…

mi-a răpit copilăria

mă țineam de copaci întrebând dacă trebuie să merg

la școală

îmi imaginam că împlinesc douăzeci și cinci de ani și

lucrurile se pot repara

în locul coroanei au un bec cu filamentul întreg

atunci când vorbesc se aprind

prin simpatie

locul se umple de zgomote străine

ridic ochii

la semnul interzis din morala creștină

rochia ți se umflă

ca într-un joc al dragostei și…

aș sta o viață să privesc cum străluciți,

știind că ne vegheați, că ne iubiți,

mirobolante stele- surori ancestrale,

ne completați ființa cu fericiri spectrale.

visuri multe, mari, vărsați peste noi,

ne înveliți cu lumini călduroase și moi,

nu ne lăsați singuri și plini de nevoi,

ne-ați deschis drumuri să ajungem la voi.

ascult chemarea voastră când nu dorm,

povețele frățești le prețuiesc enorm,

lecții de viață și noaptea…

Stau visurile toate pe brâu de neuitare

în magica poveste lipsită de sfârșit,

lăsată într-o seară sub umbrele amare 

venite fără veste dintr-un apus rănit.

.

Rămas în așteptare, pe creasta retezată,…

Braţele mele nu se iubesc –

stau întinse şi nemişcate

ca la sperietorile de ciori.

Par umplute, brownian, cu antifotoni pulsatili,

vechi de-o eternitate, două... Cum să te îmbrăţişez?

Braţele mele nu se iubesc –

au aceeaşi polaritate şi-atunci

cum să mă îmbrăţişez?

Braţele mele nu arată nordul şi sudul, ori

zenitul şi iadul...

Braţele mele-s

emisferă a Universului fractal –

omega spre acel alfa…

Într-o zi, pe înserat,

Din senin s-a apucat,

Vântul toamnei să adie

Nostalgii să reînvie.



Câte-o frunză-mbătrânită

Și de vreme scorojită,

Pică din uscate ramuri-

Și valsează pe la geamuri.



Păsări își înalță zborul

Parăsind, în zori, decorul

Ce le-a fost drag cuib o vreme

Risipit mult prea devreme.



Într-o zbatere târzie,

Codrul pune pe tipsie

Mozaicul de culoare

Văduvit acum de soare.…

Vreau candela ispitei să îmi revărs pe pleoape,

Vreau cuta din sprâncene s-o disipez în râs.

Vreau gura să-ți apropii între tăceri și șoapte

Și-n lava de splendoare, să mai topesc un plâns

Să nasc fierbinți ecouri de intime vibrații,

Să revelez din pântec de spaime și-ntuneric

Coral de amintire a noi reverberații,

Iar jocul din penumbră să-l readuc feeric.

Secunde furișate-n broboane de cafea,

Cu…

Mâinile acestea poartă mângâierea

Razelor de soare ninse pe câmpie,

Urmele de râuri scurse din durerea

Spicelor de aur ce-au rodit pe glie.



Mâinile acestea duc cu ele dorul

Ce în podul palmei încă se-odihnește

Până se întoarce din străini odorul,

La apus, cu luna, stă și povestește.



Mâinile acestea în sudori scăldate

De pe fruntea-mi arsă de atâta viață

M-au iubit adesea, m-au cuprins în noapte,

Mi-au atins obrajii reci…

Ochii tăi de-albastru pur se-oglindesc în ape;

Ca fiorul de izvor ciute stând s-adape;

Păru-ți răvășit de vânt tainic îmi destramă

Selenare…

crizanteme albe se răsfață în lumină,

conectată cu natura împărtășesc senzații,

aud vrăjită stelele cântând în surdină,

trăiesc și noaptea un iureș de atracții.

constelații de iubire dăinuie în lume,

universul dezvăluie valuri de enigme,

căi de cunoaștere, magice, antume,

rezolvă în sufletul meu paradigme.

între univers și mine nu sunt secrete,

am lăsat în seama lui visurile toate,

îmi ridică în lumină cugetările…

Amara miere a melancoliei

din cuvinte se prelinge

chiar în mijlocul pustiei

din nisip răsar poeme de sânge

caut veșnicia pe ulițele satului natal

ghidul meu Lucian Blaga

îmi face semne disperate

să nu renunț …

să nu te pierd dar nici al meu să fii

te răstignesc în nopțile albastre

să simt cât foc e-n clipa-n care vii

cât jar e ora despărțirii noastre

dar tu mă rătăcești printre culori

penel nepregătit de-așa o tușă

apari spre dimineață uneori

și-mi lași discret câte un semn la ușă

aș strânge un ocean de lacrimi triste

să mă iubești cu toată slova scrisă

și niciun vânt străin să nu existe

pe…

mi-ar plăcea o viață cu tine

eu să scriu tu să fii mereu

altcineva

să ne plătească facturile de exemplu

dumnezeu

știe câtă nevoie am de timpul acela

inima mea este pregătită să dea ce are mai bun

voi căuta la târgul de cărți panglici tăiate

în loc de prefață

să citim despre mediterane cu formele pline măslinii

așteaptând la cules

îmi plăcea faptul că mă lăsai

la sfârșit de obicei…

Aud geamătul rădăcinilor bătrâne,

care încearcă să-și apere miezul aproape stins

de nemiloasa răsuflare a iernii.

Cu pași mici dar hotărâți,

copacii se mișcă într-o tăcere dureroasă

cărându-și trist existența, de parcă 

ar căuta un loc unde să-și îngroape trecutul,

tainele grele, întărite de veacuri,

uneori hâde, războinice și apăsătoare.

Taine ce-și lasă în fiecare scoarță,

amprenta unor găuri negre ce…