Braţele mele... (Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

Braţele mele nu se iubesc –

stau întinse şi nemişcate

ca la sperietorile de ciori.

Par umplute, brownian, cu antifotoni pulsatili,

vechi de-o eternitate, două... Cum să te îmbrăţişez?

Braţele mele nu se iubesc –

au aceeaşi polaritate şi-atunci

cum să mă îmbrăţişez?

Braţele mele nu arată nordul şi sudul, ori

zenitul şi iadul...

Braţele mele-s

emisferă a Universului fractal –

omega spre acel alfa nedefinit.

Sunt marginea de jos a alfabetului.

În spatele lor

e o antilume

clădită din antimaterie,

din antisperanţă...

Braţele mele nu se iubesc,

sau poate că,

tu fiind totul,

te ţin deja îmbrăţişată.

[Vasilisia Lazăr]

Vă mulțumesc cu drag și prețuire tuturor, atât pentru aplecarea asupra textului, cât și pentru frumoasele cuvinte lăsate în pagină! Ion s-ar fi bucurat mult...

[Chris]

În spatele lor

e o antilume

clădită din antimaterie,

din antisperanţă...

Braţele mele nu se iubesc,

sau poate că,

tu fiind totul,

te ţin deja îmbrăţişată.

foarte frumos. mi-a placut in mod deosebit imaginea din ultimele versuri. si eu am avut senzatia ca anumite lucruri le-a scris ca si cum ar fi stiut/simtit anumite lucruri. 

[Culiţă Ioan Uşurelu]

O declarație de dragoste de o rară frumusețe și simțire care vine parcă de dincolo de lumea aceasta. Uimitoare capacitatea aceasta premonitorie a lui Ionică.

[Mihai Katin]

Braţele mele nu se iubesc,

sau poate că,

tu fiind totul,

te ţin deja îmbrăţişată.

https://www.youtube.com/watch?v=zTEtADuWh9Y&pp=ygUjdGF0aWFuYSBz...

[Nuta Craciun]

Brațele mele nu se iubesc una pe alta, brațele mele te iubesc pe tine, tu ești liantul care îmi ține lumea aproape.

Așa îmi strigă mie cuvintele acestui poem de dragoste, în care brațele cuprind universul întreg în care trăiește ființa iubită.  Ce frumos gestul de a ține memoria domnului da Coza, aproape,  aprecieri!! 

[Dorina Cracană]

O iubire pentru mai multe vieti. Superb! Finalul este apoteotic.

[petrut dan]

O declarație de dragoste ce trece dincolo de știință și din care înțelegem frumusețea acelei iubiri al cărei obiect și motiv devine ființa de lângă el și care depășește însăși iubirea pentru propria viață personificată în mod potrivit de părțile corpului de care ne legăm cel mai ușor și cu care intrăm cel mai repede în contact cu ființa dragă. De remarcat și alegerea potrivită, brațele te duc cu gândul la verbul a îmbrățișa ceea ce nu putem spune despre mâini sau palme, unde în cel mai fericit caz ne putem gândi la verbele a mânui sau a pălmui)) ceea ce nu este cazul aici! Cel mai mult îmi place versul ''Sunt marginea de jos a alfabetului.'' - o imagine rară, nici nu cred că am mai citit în forma asta pe undeva, vers ce demonstrează încă o dată deși nu cred că mai era nevoie, în afară de talent și ușurința de a scrie, priceperea de a folosi cuvinte cu conținut mai degrabă tehnic sau științific pentru a crea acest poem de dragoste al cărui final lămurește misterul acestei formule de acum'' brațele mele nu se iubesc'' ce ar induce în eroare fără apariția explicației ce ține de persoana iubită care reprezintă universul poetului și care se constituie într-un omagiu emoționant adus iubirii și celei care a inspirat-o!