Olog este poetul ce și-a scrântit penița

Și șchioapătă prin anii unor mai vechi istorii,

Prin universuri strâmte, ce leagă zburătorii

De veșnicii tăcute și triste, cu nojița.

Când ar putea străbate în lung necunoscutul,

Cu marșuri triumfale, pe dale de imperii,

Departe, prin misterul iubirii și plăcerii,

Să guste cu condeiul, în tihnă,…

când corbii se strâng aud glasul

este nevoie în altă parte de tine

o floare de vâsc iarna se apropie

nimeni nu schimbă ceva după visul din zori

arunc tot ce-mi aduce aminte

de morți voi face curat

locul mi se pare bolnav

nu există greieri întoarceri în timp

ar trebui să mă oprească până bruma nu cade

pe lemnul cu dâre de var

păsări într-o manevră periculoasă vor să abată iubirea

mai presus de orice mă…

norii

se mișcă lent

abia perceptibil

reptile uriașe

cu burți mari și 

albe 

alunecă deasupra pământului 

spumă de valuri 

lovind stâncile

tot mai aproape 

oamenii

își scot telefoanele 

valurile pozează cu nonșalanță

în formele lor

de reptile

și nori

***

norii se mișcă…

S-a înserat în podul cu-amintiri,

S-a înserat în gândurile mele

E noapte chiar, în viața dintre ele.

Și goală-i tolba mea de fericiri.

Mai sunt încă vreo două felinare

Ce s-or aprinde singure, năuce,

Să lumineze alte coridoare,

Dar toate vor fi, de acum, caduce.

Și nu mă voi întoarce-n viitor,

Am fost dar n-am ales cuminte, veacul

Era-naintea primului meu zbor,

Și n-am știut de unde să-mi iau…

mergând la culcare

lumina îşi scutură veşmântul

pe creste de colnice

unde încă mai unduie îndurerat

un prezent fără trecut

amurgul topeşte în vase arămite

paşii sleiţi de povârnişul zilei

zbor uşor le este izvorul nădejdii

melos de umbre cadenţează

în palme bătătorite tăcerile

ierburile îşi descântă una alteia de deochi

luna le seamănă argint în plete

eu mă aşez lângă pomul din faţa…

despre care n-aș fi crezut că pot exista,

mă face să urc râpa mărăcinoasei iubiri, înjumătățit

de dorință,

îmi umplu mintea cu tot ce nu am curaj să cer,

nopțile când mă sperie totul,

aud focuri de armă,

sărutul tău lasă un aer uscat, semn că-mi plouă în gură,

să n-ajung ținta vreunei religii,

ce nu-și dă seama că minte

mai mult decât moartea. 

cine poate măsura pe întuneric,

croindu-și locul

în…

Trec anii mei ca păsări călătoare

spre un tărâm de vis nedeslușit

lăsând în urmă clipa care moare

pe-o margine de dor fără sfârșit.

Și-atâtea vechi speranțe, revenite,

se-adună-n poarta visului uitat…

E barul plin de nimfe despletite.

Când noaptea-ncepe să-și arate colții,

Apar femei desperecheate, triste,

Ce-așteaptă fiecare-n fața porții.

Acolo-n gesturi mici, una spre alta,

Își trec  câte-un client rătăcitor,

Dar sunt bărbați puțini în toată balta

De-abia se prinde rar, un peștișor.

Ea susură în gând ultima strofă

Din cântecul de lebădă rănită,

Și viața i se pare-acum, amorfă,

E un…

îmbracă-mă cu tine

dragul meu

rămână doar ninsoarea din păr

şi de-mi va fi prea cald

stinge-mă cu o lacrimă

naşte-mă iarăşi copac

fă-mi verde cuvântul 

adună-mi obrajii sub picăturile iubirii

şi spală-mi toate nopţile plânse vreodată

desenează-mă linie în palmele tale

nu-ţi fie teamă

că nu vom atinge vreo margine

fundătura ne va mărturisi

dacă apusul e-n…

mă plimb peste tot unde sunt droguri

sau cuvintele lipsă din rugăciunea de azi către diavol

nu mi s-au uscat lacrimile până când lumea a reacționat la trădare

și la tot ce nu putea dumnezeu să-și închipuie

din fiecare smochin blestemat mi-au rămas urmele

de gheare cu care păsări scurmau

după apă

încep să dau vina

pe starea de întuneric a soarelui salvat de medicamente

ridic pânzele speriat, libertatea  te…

Făcut-am legământ cu tine, toamnă,

Să port în păr culoarea-ți ruginie,

Cadouri să-mi oferi, cu dărnicie,

Iar gingășia ta, frumoasă doamnă,

A mea să fie.

Cercei să-mi pui, din struguri, la ureche

Și-apoi, la mâini, brățări strălucitoare,

Iar peste umeri, până la picioare,

Un straveziu veșmânt, fără pereche,

Să se coboare.

Cu frunzele, ce cad, să-mi mângâi pasul,

Atât cât vor rămâne răsfirate,

Pe sub copaci,…

Ți-am cumpărat sufletul cu mere.

Coapte. Amurgii.

Ți-am măsurat umbletul prin noapte.

Poate vii.

Ce lungă e durerea pân-la tine.

Ca iarna-n munți.

Să nu întrebi. Totul e bine.

Și noi cărunți.

Ninge-ndesat, în șoaptă, ca-n povești.

De n-ar mai sta.

Ce să-ți trimit acolo unde ești ?

Doar umbra mea.

Mă dor și oasele de-atâta așteptare.

De numărat.

Și mă cuprinde-un…

Râde frunza. Parcă-mi cere haina mea din casa mare

Ca să-mbrace, cu ea, cerul, înainte de furtună.

În urechi își pune dopuri din popasul cu sfidare

Și, pe ochi, își trage storuri, dimineți cu vreme bună.

Se-nverzește de rușine când se-apropie potopul,

Bâlbâită,-ntoarce vântul între sunete primare,

Umbra îi foiește tainic, peste pleoapele ei, stropul.

Râde frunza. Parcă-mi cere haina mea din casa mare.

Stropii-i…

treptat în viața mea se înserează

doar lampa mea cu amintiri veghează

cu amintiri pierdute din alt veac

din palida-i lumină se desfac...

păduri și ape, zări îndepărtate,

iubiri trăite, ori numai visate...

vuiet de valuri, glasuri argintii

chipuri de flori și frunze arămii

peste al amintirilor șuvoi

lampa-mi plăsmuiește vise noi

dar prea-i târziu și nu are habar

că îmi croiește vise în zadar...

treptat în…

Nu-i tot atât de lungă depărtarea 

Cât sfâșierea mea de dor de tine,

Că niciun clocot nu cuprinde zarea 

Cât fierb în călimara mea suspine.

Pășesc cu tălpi albastre pe o cale,

Împleticindu-mi pașii printre visuri, 

Umplute ochi cu pofte infernale, 

Din cele mai senine paradisuri.

Te uită cum îmi dau năvală stele 

Să-nfingă-n…

Se-ntunecă cerul, iar turme de oi

           coboară spre stână;

Sub măguri ascunse, un ochi de strigoi

               se face fântână.

mã aflu singur acasã

nu pot sã-ți pronunț numele fãrã sã mã supãr

din stradã copacii urlã ceva despre apusul 

vânãt de vânt

plouã atât de puternic încât am impresia cã lumea întreagã plânge

scot pistolul și trag în primul om

de zăpadă

trimișii lui Dumnezeu pe pãmânt 

îmi calculeazã iq-ul 

a fost cam mult sã amân dragostea

pentru a-mi câștiga existența

am scris 

mi-am dat cu ciocanul peste mâinile…

nu-mi place toamna

miroase a străzi bolnave

și-a câini loviți de mașini

a iederă cățărându-se pe ziduri mucegăite

odată cu plecările

mi-aduce aminte de tot ce-am pierdut

dar mai ales de ziua 

în care am știut că mama

nu-mi va mai răspunde niciodată la telefon

nu-mi place toamna

și nici nu cred c-ar mai putea naște în mine idei

ori poezie

totuși îți scriu

așa cum o fac în…

Roată, roată, roată duce,

Roată-n roată să se spele,

Roata roții vieții mele,

Roata roții de pe cruce.

Cruce-n steaua nopții, albă,

Cruci mai vechi, mai ponosite,

Cruce-n cruce ca o salbă,

Cruci mai noi, nefolosite.

Ochi în ochi din poartă-n poartă,

Ochiul, carnea o seduce,

Taină veche ca o roată,

Cu pecețile în cruce.

Roată în vârtejul sorții, 

Roată-n spinul de…