Fantezie de toamnă

[Gabriela Raucă]

Făcut-am legământ cu tine, toamnă,

Să port în păr culoarea-ți ruginie,
Cadouri să-mi oferi, cu dărnicie,
Iar gingășia ta, frumoasă doamnă,
A mea să fie.

Cercei să-mi pui, din struguri, la ureche
Și-apoi, la mâini, brățări strălucitoare,
Iar peste umeri, până la picioare,
Un straveziu veșmânt, fără pereche,
Să se coboare.

Cu frunzele, ce cad, să-mi mângâi pasul,
Atât cât vor rămâne răsfirate,
Pe sub copaci, covoarele pictate,
Iar printre ramuri să-și strecoare glasul,
Vântul, ce bate.

Mi-ai spus, că-mi lași privirile senine,
Să fie cât mai mult netulburate,
Iar gândurile-n minte adunate,
Să fie-n vise și dorinți de bine
Mereu schimbate.

Și nu uita, respectă-ți legământul,
Rămâi mai mult, lăsând să mă desfete,
Culoarea ta, pe care-o port în plete,
Iar pe alei, să îmi arunce vântul
Priviri discrete!

[Grig Salvan]

Lumină și căldură parcă degajează fiecare vers, fiecare strofă, optimism și spirit ludic. Eu sunt în fondul meu interior, mai melancolic și pesimist, de aceea îmi face bine lectura unor astfel de texte pline de gingășie și tandrețe.

[Chris]

intr-adevar luminoasa aceasta poezie in care se intampina cu optimismul cuvenit atat toamna ca anotimp, cat si toamna vietii :))

[bolache alexandru]

O fantezie frumoasă, un pastel de toamnă optimist. Frumos!

[Amanda Spulber]

Foarte frumos legământ! Frumoasă acceptare și îmbrățișare a maturității!

Aici cred că nu e nevoie de virgulă înainte de "că-mi" și după "senine", dar e nevoie de virgulă după "gândurile" pentru că există virgulă după "adunate".

"Mi-ai spus, că-mi lași privirile senine,
Să fie cât mai mult netulburate,
Iar gândurile-n minte adunate,"

[Vasilisia Lazăr]

Cred că ești poeta cea mai optimistă pe care o cunosc. La tine toate anotimpurile sunt calde. Și cele ale vieții și celelalte. Chiar dacă toamnei îi mai strecori câte un răvaș și o rogi să mai rămână... Frumoase imagini, frumoase culorile acestui poem, frumos ruginiul părului tău. Mă faci să-mi placă toamna. )