Înserare

[Grig Salvan]

treptat în viața mea se înserează
doar lampa mea cu amintiri veghează
cu amintiri pierdute din alt veac
din palida-i lumină se desfac...

păduri și ape, zări îndepărtate,
iubiri trăite, ori numai visate...
vuiet de valuri, glasuri argintii
chipuri de flori și frunze arămii

peste al amintirilor șuvoi
lampa-mi plăsmuiește vise noi
dar prea-i târziu și nu are habar
că îmi croiește vise în zadar...

treptat în viața mea se înnoptează
doar lampa mea cu vise mai veghează

[Grig Salvan]

Chris, mulțumesc de apreciere și remarcă!

[Grig Salvan]

Lisia, mersi! De lectură, de apreciere și observații, de răbdarea de a rescrie textul într-o altă variantă, puțin diferită. De acord cu acel „cu” la începutul celui de-al treilea vers din prima strofă, care completează măsura. De asemenea cu eliminarea cratinei din expresia „peste-al”....

[Grig Salvan]

Amanda Spulber, mulțumesc de trecere și sugestii, de apreciere. Într-adevăr în fața cuvântului „amintiri” merge o silabă de început, iar cratima de la „peste-al...” o voi elimina.

[Grig Salvan]

Bolache Alexandru, mulțumesc de trecere și comentariu. Mica poezie e una fără pretenții deosebite, doar o meditație fugitivă într-o seară în fața lămpii arzând, cu elemnete necăutate, venite spontan și neprelucrate.

[Chris]

frumos! mi-a placut ideea cu lampa viselor/amintirilor

[Vasilisia Lazăr]

Poezia e foarte frumoasă, Grig, am rezonat la fiecare vers și e păcat să-i strice frumusețea câteva ruperi de ritm. Am dat o variantă care nu schimbă cu nimic esența poeziei. Poate nu ai s-o iei în calcul, poate vei găsi tu una mai bună și nu mă îndoiesc de asta, dar ar fi păcat s-o lași în forma în care e.

treptat în viața mea se înserează
doar lampa mea cu amintiri veghează
cu amintiri pierdute din alt veac
ce-n palida-i lumină se desfac...

păduri și ape, zări îndepărtate,
iubiri trăite, ori numai visate...
vuiet de valuri, glasuri argintii
chipuri de flori și frunze arămii

peste al amintirilor șuvoi
azi lampa îmi croiește vise noi
dar e târziu și nu are habar
că îmi croiește vise în zadar...

treptat în viața mea se înnoptează
doar lampa mea cu vise mai veghează

[Amanda Spulber]

"peste-al amintirilor șuvoi
lampa mea-mi croiește vise noi
dar prea-i târziu și nu are habar
că îmi croiește vise în zadar..."

Eu aș zice așa. Fără pretenția de a avea dreptate, fiindcă s-a văzut cum mă împiedic. :) totuși, îmi sună mai bine ceva de genul ăsta:

peste al amintirilor șuvoi (fără cratimă)
lampa mea plăsmuiește vise noi
da-i prea târziu și nu are habar
că îmi croiește vise în zadar

Plus în prima strofă e nevoie de "și" înainte de "amintiri" pentru a păstra măsura.

O poezie a cărei simplitate îmi place!

[bolache alexandru]

O înserare a vieții... aveți elemente frumoase însă pe alocuri mie îmi pare că lipsește misterul iar construcția facilă...