Am încălţat pantofii. Mă chema, urgent, sufletul unui pulsar.

Poate ar fi trebuit să merg desculţ, ca la Gange...

Dar am pornit în pantofi, ce mai pot face?

Nu mă pot debarasa de lucruri prin cosmos

şi nici nu este pavat, măcar!

Sunt un pic derutat.

Cum de am ajuns salvapulsar fără să ştiu să zbor?...

Sau sunt popă?...

Ăştia ştiu să zboare, printre minciuni înălţătoare, spre-mpărăţii îmbelşugate

cu agheasmă, miere şi cu…

unu spre două în noapte când somnul

îmi păcălea ochii cu febra din gânduri

ce se (s)curgea

pe frunte ca şi sudoare

şi

barba creştea  

mirată de şoaptele sufletului

pe potecile minţii.  

Insomnie în albastru şi roşu.     

apa şi ceaţa

labirinturi ce nu-mi dau loc

să-mi declar trecerea

sunt umbră a luminii neîncepute…

Îmi trec privirea prin oglida cu o singură faţă

necunoscutul mă atrage mă doare mă simte

poate voi găsi o fântână cu apă rece foarte rece

sufletul îmi e atât de fierbinte viaţa îmi e atât de fierbinte

paşii îmi sunt atât de fierbinţi

toate se vor stinse se vor împăcate

iluzii din care pereţii speranţei i-am zidit

au ars şi s-au transformat în riduri

în tăceri suferinde în şoapte îndoielnice în neputinţă

la dracu cu toate oglinzile ce îmi…

Când te-am uitat, poate că nu eram născut

sau căutam o stea călăuzitoare.

mereu, simțind pământul sub picioare,

 am început să mă transform în lut.

tu mă desenai cu o visare

când eu priveam spre Lună printre nori.

apoi, printre clipe des cheltuitori,

i-am văzut culcușul într-un pat, în mare.

nu aveam cuvinte spre-a ne spune.

șoaptele le-am dat cu împrumut și,

ca într-un joc necunoscut,

am găsit un…

Duminicile, toamna                                                   Ceasuri de toamnă

Angi Cristea                                                                                       Ionel Mony Constantin

Duminicile toamna au gust de tămâie,                                   In ceasuri de toamnă venim iar la…

Ploaia îmi bate la fereastră 

cu degetele nostalgicei toamne,

îmi şopteşte cu voce măiastră

dragostea picurată pe gene.



Cuvintele-mi curg fără veste

pe frunze colorate de dor,

în mine se zbat vise terestre,

licori lăsate de îngeri în zbor.



Sorb cu nesaţ stropii albaştri,

potolindu-mi setea de fericire

Te dezmierd cu ai nopţii…

Sunet coborât din Cer 



Fidel inimii, mereu şi nicicând, 

te-ntorci la prima trăire, 

zbor nesfârşit şi irepetabil …

să sculptez absenţa ta

liniştea care coboară din liniile palmei

ovalul cuminţeniei

înlătur timpul neantul

mirosul de fără tine

de peste tine

nu ai pierdut nimic

ceva frunze stinse în aer

alte ceva

câteva

litere albe

scârţâind şi suflând sub cerul greu

anul acela cireşii nu au mai curs la vale

păsările au înflorit în albe zăgazuri

apele

s-au stins într-un foc îngheţat

un cal de iarbă bătea din copită haotic

era…

Dacă-mi primeşti buchetul ales

al florilor de glicină,

nu-l apleca rădăcinii.

Undeva, în pământul grădinii,

carne din trupul cules

suspină.

Dăruieşte-le 

unei vaze albastru-deschis,

un copăcel să-ţi cuprindă

sufletul

fermecat de frumosul ucis...

Dacă aş putea,

ochiului

să-ţi fiu floare,

nu ţi-aş spune ce rădăcină mă doare...

răguşit l-am lăsat afară pentru voi, să mă auziţi

doar când vă apropiaţi,

să vă simt,

să ştiu că-mi sunteţi dincolo

de ce sunteţi voi

pentru mine.

Cu el,

cu glasul strig doar adâncului meu, să ajungă

ecoul din (cu)tremurul trupului, la Suflet.

Sunt bine

să ştiţi...     

Respir vag promisiunea

că nu voi mai da nas în nas

cu dimineți cucăinde

în bordelul nopții.

Mă uit prin gaura cheii cu

dinți de compasiune

înfipți în oglinzi pregătindu-se

să-ngroape amintirea

deplorabilei priveliști -

comună

stelelor buhăite de nesomn.

Mucede traiectorii

dau peste cap halbe

pline cu spumă de haos.

Fereastra dinspre Dumnezeu

aprinde la poalele cerului

zdrențe de viitor disperat că…

O ploaie de focuri se scaldă-n a ta privire,

mă spală şi mă vindecă de păcatul uitării.

Poemul dragostei mele e o sfântă rugăciune…

Ne-am zărit printre perdelele toamnei.

tu te retrăgeai înspre muguri,

eu mă împuținam înspre brumă.



amândoi știam că nimicul lasă căi neumblate,

amândoi tăceam cuvinte frumoase

despre cântece târzii,

amândoi ne vom aminti cândva

despre cele neîntâmplate.



printr-o bucurie rămasă la urmă

căutam motiv ca să rămâi;

ne mâna înspre viața de turmă

un sentiment ciudat de târziu,

căci eu…

apa aceea tulbure are înfățișarea unui vultur

câți trecători au descoperit zgomotul din pieptul păsării

într-un cântec de seară

câte felinare s-au stins în casa de carton

în care dragostea se furișase ca un șoarece flămând

și mai ales de câte ori am pus inima acoperiș

în nopțile fără lună

la miezul întunericului va fi un incendiu știam de când am plămădit împreună

vinul din flori-de-mai

dar am lăsat roiul de…

istoria nu se prescrie /mai sus cu o octavă /

se eliberează fericire condiţionat / afrodiziac efemer /

reţeta este semnată în alb schizofrenic

unul din trei îşi administrează ser antimonogamic

celălalt închide ochii statuilor de ceară / artefacte sibiline /

partitura ştie că pianul s-a dezacordat

dar poştaşul sună întotdeauna de două ori

în timpul spectacolului

s-a inventat formula unu pentru cupluri /generic poziţia copilului…

pe crucea ochiului de sare

din lumea tristelor ninsori

îţi scriu de frig şi de uitare

că văzu-mi nu mai are zori…

Nu mai am timp să-mi ajung ceasul.

Fuge, fuge se-mpunge dar nu se ajunge.

O urmă îmi respiră mai greu.

Nu sunt alergător de cursă lungă

Doar privitorul corăbiilor lungi.

Am cunoscut o atletă, cândva, undeva. Nu mai are importanţă.

Avea vântul ceva cu părul ei, eu cu singurătatea.

Ce bine valsam!

Eu, vânătorul de zâmbete, nu am descoperit de ce râd,

De ce sunt de râs, ce este râsul?

Un animal…

nu ți-am mai scris de mult o poezie,

 pictând cuvântul în silabe-albastre

 culese-n zbor de dincolo de astre,

 la  ceas târziu, când ora este vie

 te las  să zbori, deși mi-e greu, iubite

 mi-s  pașii-mpiedicati în clipa-aceea

 când începutul scris-a epopeea,

 ce ne-a purtat pe căi nebănuite 

 să nu mă-ntrebi  de ce mă cheamă norii,

 de ce-mi ridic privirea către cer,

 de ce te chem și în zadar…