Luminează-mă

[Ana-Maria Butuza]

Cine sunteți voi,

cei ce locuiți în întunericul fricii?

Ce chipuri poartă umbrele

ce se strecoară prin crăpăturile minții voastre —

tăcute, flămânde?

Se încolăcesc în jurul gândurilor,

sapă în carne vie,

ca niște viermi orbi,

până vă topește ființa.

Iar voi?

Vă strângeți în cochilii,

fugiți de lumină ca de o pedeapsă,

de teamă că v-ar putea arăta

cât ați uitat să fiți.

Dar e timpul.

Timpul să vă ridicați din noroiul fricii,

să vă rupeți din zidurile moi ale neputinței.

Deschideți ochii larg —

nu doar pleoapele.

Lăsați lumina să pătrundă,

să usture,

să ardă ce-i putred,

să lumineze ce e viu.

Sfâșiați negura cu mâinile goale.

Strigați din toți rărunchii:

„Luminează-mă!”

Și poate atunci,

glasul nu se va mai stinge.

Poate atunci, voi —

cei ce bântuiți prin întuneric —

veți înțelege:

moartea conștiinței

nu e un sfârșit,

ci o alegere.

[bolache alexandru]

O revoltă poetică frumoasă îmbrăcată în metafore deosebite.

[Ana-Maria Butuza]

Vă mulțumesc!🙏 

[Vasilisia Lazăr]

Acest poem este o chemare profundă către iluminare și curaj, invitând cititorul să depășească frica și întunericul interior pentru a descoperi lumina adevărului și a vieții autentice. Frica, deseori prezentată ca o fiară sau o umbră, ne ține închiși în cochilii și în întuneric, dar timpul pentru schimbare a sosit. Lumina, deși poate ustura la început, are puterea de a curăța, vindeca și de a ne revela adevărata noastră ființă.

Simbolism și imagini puternice:

• Umbrele și întunericul fricii: simbolizează temerile, ignorarea și neînțelegerile care ne împiedică să ne vedem adevărata natură.
• Viermii orbi: indică corupția, putrezirea sufletului și gândurilor blocate.
• Cochiliile și zidurile moi: reflectă refugiul fiecăruia în zona de confort, temerile sau neputința.
• Lumina care pătrunde și arde: simbolizează claritatea, cunoașterea, revelația și renașterea spirituală.

Strigătul „Luminează-mă!” este un act de curaj și vulnerabilitate, un apel la conștiință și la schimbare. Poemul sugerează că moartea conștiinței nu este un sfârșit, ci o alegere conștientă de a renunța la frică și de a alege lumina. Este un text motivațional și inspirațional, care ne amintește că fiecare dintre noi are puterea de a alege să ne iluminăm și să ne eliberăm de întuneric.

Frumos, Ana-Maria! Felicitări!

[Stanescu Valentin]

Ana-Maria, rar vedem atâta răbufnire de cuvinte despre ceea ce cu toţii îndurăm: frica! De când e lumea ea s-a instalat în ADN-ul nostru. Învăţarea copiilor să reziste urgiei din cuvânt presărată de forţele răului abia că mai are forţă în zonele curate ale înălţimilor munţilor cei mai înalţi de pe planetă cu atât mai puţin în lumea în care trăim. Organizările sociale şi religioase cultivă numai înrolarea oricărui suflet nou venit pe aici în marea turmă a celor ce trebuie să contribuie pentru o lingură de mâncare la binele unora...

Scriam cândva despre frica noastră cea de toate zilele...

Frica, frica...

 

Cum să fac să scap de frică ? Ea e cea ce mă omoară...

mă trezesc în dimineaţă plin de gândurile bune,

dar mă-mpiedică iar Mintea cea pierdută... şi-mi doboară

tot ce am clădit o clipă, soarele în zi mi-apune...

 

Frica cea ereditară-i cultivată de mari forţe

ce ne urmăresc din umbră şi ne fură energia...

greu să ne întoarcem drumul sub lumina unei torţe,

toate trec în boli extreme, sensul vieţii: elegia...

 

Frica e ca o otravă în Suflet, Minte şi în Trup.

Cine poate să ne-ajute ? Creşte-n noi autostresul,

toate ce ne-aduce somnul fără noimă-n zi se rup...

 

Frica poate fi-nfruntată prin Credinţă şi Iubire,

alimente - apă vie, zâmbetului larg progresul

şi răbdare înmiită Trupului în revenire!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Interesante imagini.

[Stanescu Valentin]

De unde ai adus aceste cuvinte? Revin cu un alt comentariu!