bătrânul cânta la pian într-o lacrimă

agățată de coada ochiului meu

cânta fără să îi pese de

viața trăită cândva

lumina foșnea risipind notele în aerul ce-mi invada plămânii  

degetele bătrânului

alergau pe clapele albe, gri și negre

ce pian ciudat

dar parcă se înserează

atât mi-am spus

și lacrima căzu

alunecând pe obrazul drept

ultima notă mă lăsă la marginea unui…

eşti una dintre rarele făpturi de aer

care nu trece de tot prin mine

rămâne la fiecare întâlnire

pe buze sau

pe cărările din palme

puţin din tine

nu destul pentru o respiraţie

dar îndeajuns

pentru un abur care

să convingă

o oglindă că încă

sunt în viaţă

ea mătura fluturii de peste zi,

frumoșii, mătăsoșii, foșnitorii fluturi.

ea îi mătura morți,

îi mătura roșii, albi, violeți, albaștri,

galbeni, turcoaz și portocalii -

acopereau aleile transparente de sticlă,

care vibrau în vântul de înserare.

eu, pe banca din oase ceruite,

îi urmăresc unduirea corpului sub rochia,

voalul de fantezie cu motive de fluturi vii.

la fiecare mișcare a frumoasei, mătăsoasei

măturătoare de…

*

eu nu deschid uşi

 în oameni sau rădăcini

în sucul de portocale sau clădiri

nu am bătut cu vânt în ferestre sau migdali

marmura nu se teme de mine

nu am săpat  o inimă în ea să-i cer iertare

gândurile-mi sunt ca norii pe munţi

şi iarba nu se întoarce la auzul pasului meu

maci albi răsar pe măsură ce îmbătrânesc

de mult nu am mai auzit  un mac roşu cântând

şi nici nu am mai văzut o tresărire în sufletul

zeităţii care trece…