Plimbarea umbrei

[Vasile Ionac]

Ne-am zărit printre perdelele toamnei.
tu te retrăgeai înspre muguri,
eu mă împuținam înspre brumă.

amândoi știam că nimicul lasă căi neumblate,
amândoi tăceam cuvinte frumoase
despre cântece târzii,
amândoi ne vom aminti cândva
despre cele neîntâmplate.

printr-o bucurie rămasă la urmă
căutam motiv ca să rămâi;
ne mâna înspre viața de turmă
un sentiment ciudat de târziu,
căci eu voiam să te știu
când șoaptele au căpătâi,
iar tu, treceai înspre trecere
fremătătoare, senină și repede.

ne-am întâlnit pe un pervaz de toamnă obosit.
eu plimbam o umbră,
tu un măr înflorit.

[gina zaharia]

eu plimbam o umbră,
tu un măr înflorit

era umbra mărului înflorit? :)

admirație, Vasile Ionac!

[Ion Lazăr da Coza]

iar tu, treceai înspre trecere
Deși ritmul o cere, de exclus această virgulă (e între subiect și predicat).

O poezie superbă, din toposul poetului.

da Coza

[Corina Militaru]

Deosebit de frumos! Am citit cu sufletul :)

[LUMINITA SCOTNOTIS]

Foarte frumos poem! felicitari!

ne-am întâlnit pe un pervaz de toamnă obosit.
eu plimbam o umbră,
tu un măr înflorit.

[nicolae vaduva]

Un poem ce mi-a readus în memorie " Elegia de la Marienbad". Bine construit, urmărind în detalii tema propusă. Finalul, lacrimă pusă pe hotar! Mi-a placut! Cu prietenie,

[Sofia Sincă]

Discordanță între două suflete, întâlnite prea târziu. Așa e în viață... Motiv de nostalgie care pune stăpânire pe poet, împreună cu elementele caracteristice toamnei dar şi ale lui, ca şi regretul, că anii trec ireversibil.

Un poem sensibil, plin de vrajă.
Sofy