Mi-am lăsat sufletul în soare,

Ca să-l vezi aşa cum e,

Să nu îmi reproşezi vreodată că ţi-am ascuns

Stângăciile mele sau că uneori disonez

În goana sentimentelor când iubesc.

E limpede, nu?

Nu ştiu să cânt la vioara inimii tale,

Nu ştiu să apăs pe corzi în aşa fel încât

Să provoc o simfonie care să ne dezbrace

De lumea dezacordată.

Mai bine încerc numai să te ating,

Şi atunci muzica ar începe să curgă de pe buzele tale

Precum…

Agaţă funii de colţul unei stele şi trage-mi cerul aproape

Ca să-i arăt miezul luminii mele sparte!

Ce? E târziu? E întuneric?

Adică roşul meu va înnopta aici,

În albastrul ăsta legănat de astre fierbinţi?

Mă frige muzica lunii, 

Mă dor sferele cum doare gândul...

Înveleşte-mi, iubite, culoarea cu trupul respirării tale

Şi lasă-mă să roiesc în juru-ţi

Cu frânghii de…

I-am zis trupului meu:

"M-am săturat de tine, carne, 

Care te admiri de una singură!

Nu-nţelegi? Dă-te mai încolo că nu mi se vede

Sufletul în oglindă!"

Chiar aşa, oare cum ar arăta sentimentele

Dacă ar fi oameni?

"Ca nişte lei în alergare mută",

Răspunde cineva, care nu sunt eu.

Atunci vreau să le văd, să mă vâneze! 

Dă-le drumul, corp egoist şi nedemn

De nevăzutele mele!…

Mi-a văzut cineva poeziile?

Vă rog, e urgent, trebuie să plec

Şi nu am cu ce-mi încuia sufletul.

Nu, nu le-am pus în buzunarul cărţii,

Pentru că mi-ar fi rupt haina titlului.

Nu, nici pe holul dintre braţele mele nu le-am uitat

Pentru că mi s-ar fi împiedicat pieptul de ele

Când voia să respire…