O ploaie de focuri se scaldă-n a ta privire,
mă spală şi mă vindecă de păcatul uitării.
Poemul dragostei mele e o sfântă rugăciune
rostită cu inima, seară de seară, la malul mării…
Iubirea ta e zbor neînfrânt de pescăruş,
ce lin pluteşte peste o mare de iluzii.
Ecou de fericire se pierde-n al gândului apus
tot culegând în palma vieţii, taina lunii.
De ţărmul timpului se loveşte un dor nescris,
cioburi de amintiri îmi rănesc talpa sufletului,
cufundându-mă tot mai adânc în al iubirii abis.
Gust lacrima unui vis… cunosc libertatea cugetului.
Adaugă un comentariu
Mă bucură vizita ta, Gina! Mulţumesc!
Mulţumesc pentru popas, Corina! :)
Mulţumesc pentru vizită şi sugestie, da Coza! Cu respect!
Ploaie de focuri pe lacrima visului...
Gust lacrima unui vis... :)
Subscriu observațiilor făcute de Sofia.
Îți sugerez ca să descarci/instalezi în calculatorul personal DICȚIONARUL DE RIME: http://www.poezie.ro/index.php/workshop/dictionary/dictionar-de-rim...
Drag,
da Coza
Muţumesc pentru lectură şi recomandări, Sofy!
Poezie de dragoste, scrisă în stil clasic, dar nu respectă nici un canon al acesteia. Nici rima și nici ritmul nu sunt corecte. Ai încercat versul lung, care e greu de ținut. Ai versuri de 14, 15, 16, 17 silabe.
Și apoi, cu toată bunăvoința... albe focuri - nu cred în ele... Eu aș fi zis, O ploaie de focuri arzânde se scaldă-n privirea ta - sau altfel.
Am citit.
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE