De când mor

și nu mai termin!...…

cu gust de rodnicie

în comă

dacă este băută de nori –

eunuci negri de sterilitate

după cum toanele din

tălpile Lui Dumnezeu

le poruncesc să plouă

cu silă

peste țopăitul paparudelor

din baruri.  

cea mai obscură filă

din tratatul de patafizică

la-ndemâna

dorinței mele de-a te memora

axiomă descompusă

în fiori galactici.

Te parcurg, imperiu al dulcii

mucenicii nimbate

de chemarea veșniciei.

Amprentele mângâierilor mele

se vor sinucide

dacă le mai baricadezi cu pudoare

drumul spre izvorul de căldură.

Numai  vălurindu-ți-l

cu plonjoane de materie-nsetată

aș…

În afara trecutului

nimeni nu știe

câte găuri negre au devenit cazemate

de unde tirul bătăilor inimii

trece pe lângă speranțe

în armură de imposibilitate.

Eșecurile în nemurire se curbează

cum o cupolă de circ sub care destinul

stăruie să îmblânzească

asprimea gravitației gata

să-l facă de plânsul căderii în gol.

Nu știu să fi rămas vreo bătaie

a inimii emoției-spectator

suspendată între…