Ceasuri de toamnă (Parodie după Angi Cristea, „Duminicile, toamna”)

[Ionel Mony Constantin]

Duminicile, toamna                                                   Ceasuri de toamnă
Angi Cristea                                                                                       Ionel Mony Constantin

Duminicile toamna au gust de tămâie,                                   In ceasuri de toamnă venim iar la vie
Câmpia respiră dintre lanuri solemn,                                     Păşind peste haturi cu pasul solemn
Sus pe dealuri fură grauri gureşi în vie                                   Atraşi de parfumul de vin şi răchie
Cerul sculptează inimi livide în lemn.                                      Având doar o ţintă şi-un singur îndemn

Duminicile toamna sunt grele, rotunde,                                  In ceasuri de toamnă în hrube profunde
Frunzele galbene ţipă-n stol de cocori                                      Să fim iar alături ca vechi băutori
Ochiul vânăt al cerului se scurge-n unde ,                               Sorbind blând nectarul din butii rotunde
Peste apele tulburi trec valuri de nori.                                      Cu–aceleaşi perene şi blonde licori

Duminicile toamna au şerpi la picioare,                                    In ceasuri de toamnă când moi in picioare
Munţii îşi latră singurătatea-n stână                                            Ne-ntoarcem  acasă, lătraţi de potăi
Căpriori sar pe stânci sărace de soare,                                        Pe uliţi înguste sărace de soare
Cerul îşi piaptănă astrele cu-o mână.                                           La ore înnoptate, pe mai multe căi

Duminicile toamna miroase-a tămâie,                                         In ceasuri de toamnă, când suntem tămâie
Stele se aprind în altarele nopţii,                                                    Şi stelele ard pe altarele nopţii
Sufletul în arbori mutilaţi încă scrie                                             Răcnim o cântare cu limba lălâie
Gustul de gutui hieratic al morţii.                                                  Cu glasul  extatic ce scoală şi morţii.

[gina zaharia]

Aplauze!!!!

[Ion Lazăr da Coza]

Am vizualizat toată parodia. E scrisă de-un expert!

da Coza

[Ionel Mony Constantin]

Autorul mulţumeste din suflet cititorilor săi.

PS Este adevărat ca am folsit prima variantă a poeziei originale care însă nu e  prea diferită faţă de cea actuală.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Felicitări!

[Angi Cristea]

Reusita parodia, m-am amuzat, dar este pe prima varianta.

[Corina Militaru]

Parodie reușită! M-am amuzat. :)

[Sofia Sincă]

Potrivită parodie și cu vremea vinului, de fapt al tulburelului... dar și cu poeziei Angelei Cristea.

Ultimului vers din strofa 3 îi lipsește o silabă. Se poate aranja cu multele sau altfel.

Am citit și m-am amuzat.

Sofy

[Valeria Merca]

Semn de Admiratie!

[nicolae vaduva]

Domnule Mony, am o sticlă de Lacryma Christi vino del Vesuvio, în câteva momente mă duc, o desfac, primenesc un pahar de cristal, îl umplu cu lava fierbinte a strugurilor răsfăţaţi de soarele tirenian şi închipuindu-mi că sunt la hora zaibărului meu oltenesc, gustându-i dulceaţa, voi chiui în surdină (să nu dea vecinii telefon la carabinieri) până voi învăţa pe de rost parodia dumneavoastră.  Cu prietenie,