Zâmbet schilodit

[Vezi blog]

Îmi trec privirea prin oglida cu o singură faţă
necunoscutul mă atrage mă doare mă simte
poate voi găsi o fântână cu apă rece foarte rece
sufletul îmi e atât de fierbinte viaţa îmi e atât de fierbinte
paşii îmi sunt atât de fierbinţi
toate se vor stinse se vor împăcate
iluzii din care pereţii speranţei i-am zidit
au ars şi s-au transformat în riduri
în tăceri suferinde în şoapte îndoielnice în neputinţă
la dracu cu toate oglinzile ce îmi arată viitorul diform
la dracu cu ceaţa din ele urăsc mucegaiul de cristal
prefer cioburi de sticlă mată prefer să legăn uitarea
mi-am agăţat gândul în cuiul bătut de tâmplarul bolnav
un zâmbet schilodit de frumuseţe crapă buzele
politeţe impusă pentru a fi ce nu poţi să simţi
trag storurile şi umbra-şi despleteşte conturul în fire de lumină
de-acum pot să văd anotimpul din oglindă
în schimb eu am îmbătrânit între două cuvinte

[Angi Cristea]

Motivulul oglinzii si al senectutii,sugestiv prezentate.

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie plină de nerv, bogată.

da Coza

[x]

Va multumesc suflete dragi pentru lectura si comentarii!

Cu drag si pretuire!

[Corina Militaru]

Revoltă și tristețe, dar atât de frumos scris...

un zâmbet schilodit de frumuseţe crapă buzele 
politeţe impusă pentru a fi ce nu poţi să simţi
trag storurile şi umbra-şi despleteşte conturul în fire de lumină
de-acum pot să văd anotimpul din oglindă
în schimb eu am îmbătrânit între două cuvinte :)

[Valeria Merca]

Semn de admiratie!

[Sofia Sincă]

Un poem despre oglinda sufletului, construit cu nerv și revoltă pe tot ce înseamnă amintire și iluzii pierdute. Sufletul obosit dorește liniștea binefăcătoare.

Un poem care trăiește intens, deși se vorbește despre îmbătrânirea eului.

Am citit cu multă plăcere!

Sofy