nu ți-am mai scris de mult o poezie,
pictând cuvântul în silabe-albastre
culese-n zbor de dincolo de astre,
la ceas târziu, când ora este vie
te las să zbori, deși mi-e greu, iubite
mi-s pașii-mpiedicati în clipa-aceea
când începutul scris-a epopeea,
ce ne-a purtat pe căi nebănuite
să nu mă-ntrebi de ce mă cheamă norii,
de ce-mi ridic privirea către cer,
de ce te chem și în zadar mai sper
crezând în vise stinse, iluzorii
n-am să-ți răspund, așa a fost menirea
în altă viață vom găsi iubirea
Adaugă un comentariu
multumiri pentru semnul de lectura!
Versuri plăcute! :)
Poezia are muzicalitate, prozodie corectă. Mai trebuie lucrat la compoziție. Pentru tineri, tineri e bună.
Sofy
În prima strofă există dezacord: cuvânt >< culese!
Adolescentin.
da Coza
Versificare pe o temă foarte folosită. Nu aduce nimic inedit.
un lirism nostalgic, adolescentin. Am citit
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE