Ploaia îmi bate la fereastră
cu degetele nostalgicei toamne,
îmi şopteşte cu voce măiastră
dragostea picurată pe gene.
Cuvintele-mi curg fără veste
pe frunze colorate de dor,
în mine se zbat vise terestre,
licori lăsate de îngeri în zbor.
Sorb cu nesaţ stropii albaştri,
potolindu-mi setea de fericire
Te dezmierd cu ai nopţii aştri,
în clipa de amor, spăl efemera trăire.
Sunt umbra care-ţi veghează ultimul gând,
vis deghizat în ale toamnei versuri.
Înmoi peniţa în amurgul suferind
şi-ţi scriu în suflet ale vieţii răspunsuri.
Adaugă un comentariu
Am să pun în aplicare sfaturile primite, da Coza! Mulţumesc! Cu respect!
Mulţumesc pentru popas şi apreciere, Corina!
Mulţumesc pentru lectură şi sugestii, dragă Sofy!
Aș enunța la prima strofă - nu aduce nimic nou, dimpotrivă, sunt chestii fumate...
Remarc v12!
Îți recomandăm să aprofundezi: Figuri de stil
da Coza
Cuvintele-mi curg fără veste
pe frunze colorate de dor,
în mine se zbat vise terestre,
licori lăsate de îngeri în zbor.
Frumos! :)
Te dezmierd cu ai nopţii aştri, - Te dezmierd cu ai nopţiilor aştri
vis deghizat în ale toamnei versuri. - vis deghizat în ale toamnelor versuri. Deși aici puteai scrie, pentru eliminarea lui ale, pe care-l ai de mai multe ori, vis deghizat în toamne și versuri.
Înmoi peniţa în amurgul suferind - Înmoi peniţa în amurg suferind
Pentru ritm.
Cântând toamna și trăirile melancolice.
Am citit cu plăcere!
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE