aerul  îmbâcsit miroase a cerneală  mută

a sudoare virilă /muncitorii luminii beau zeloşi la comun  chinină/

scriitorii îşi descalţă condescent papucii casnici

în pragul eternităţii

ascund călcâiul ahileic în burta chitului

înghiţind singurătatea /cucută amară /

ca pe un peşte distrofic

ai ascuţit rutina zilei pe acoperişul încins

scrib lasciv îţi tăvăleşti  fericirea asimptomatică

în dulcele stil  verba…

De unde Doamne atâţia candidaţi?

Orice român se vede preşedinte

Parcă-s născuţi să fie admiraţi

Tot ce promit e de luat aminte.…

te-am citit undeva

în biblioteca mea interioară

ești pasăre inflamabilă

sau meteor fragmentat

de arderi inutile

nu știu de ce revii

aici în necuprinsul  ființei mele

un pic neclară

un pic dulce-amară

misterioasă

ca o cetate necucerită

sub zidurile căreia

imaginația ia formă de vectori…

s-a aşternut. Nici zgomotul paşilor lumii

prin stropii de ploaie, nu o perturbă. Sufletul

a zburat

din floare în floarea mea de roşu  

şi a pictat-o cu senin-

albastru. Se odihneşte acum. Aştept

să mă trezesc.   

Sunt drumuri vechi nestrăbătute

în viaţa fiecărui om,

iluzii albe-n vis ţesute

asemeni umbrelor în pom.

Din tot ce poţi trăi-ntr-o noapte

nu poţi s-opreşti în zori de zi,

când plâng emoţiile-n şoapte

şi suntem ce nu putem fi.

Atunci când punţi ce leagă clipe

se leagănă sub paşi târzii,

am vrea-ntre noi să se-firipe

ecoul frânt din simfonii.

Să întâlnim prin noi fiinţe

ce drumul şi l-au…

printr-una sunt un accelerat

aglomerat

fantomatic

alergând sălbatic

(prin hălți fără nume

spre o gară de la marginea cerului)

în cealaltă sunt un cireș înflorit

cu rădăcini sculptate

în grădina inimii tale

nu știu daca acceleratul nebun

are vreun conductor

dar știu că cireșul

nu își va scutura florile niciodată

trăiesc două vieți

nu pot muri…

Urc să ajung la Tine

coborând spirala întunecată

spre acel punct minuscul de lumină

din sufletul meu

zăgăzuită

în neputinţă  de a mă afla

de a Te regăsi

de a Te simţi

de a Te avea…

neant răvăşit

peste amfiteatrele pădurii

stropii tactili împodobesc

tremurul timpului

cu mesaje de dincolo de crezuri

acoperite-n echinocţii

roadele noroadele

acoperă şi ele

cotropitoare treceri

cu voia în simţuri

cu simţurile în voie

sinodul de coaceri

felinare putrezind pe crengi

în clepsidre se amestecă

zodii ale declinului

e atâta risipă

în verbele toamnei

încât literele lor

se…

în cuib de pământ se iubea cu cerul

sâmbure de apă cu ochii de sare

iar timpul hain le-a citit misterul…

E noapte-n lumea care a osândit visarea,

ciocane de tristețe pulsând, priviri strivesc;

atunci când fauri tandri își dăltuiesc chemarea

în lacrimi, gustul sării e-al buzelor firesc.



Secătuite mâini, pe-un colț de viață frântă

amprenta și-o așează, pecete într-un vers, 

cenușa arsei inimi cu ceară o frământă;

candela-i tremurândă, dar slova - de neșters.



Icoane-adorm sub ziduri, purtând stigmate crude;…

Foamea năvodului

sapă gropi îmbelșugate cu amar

în ochiul apei-păianjen.

Sălbătica libertate de a fi

braconieri pe valurile

echilibrului mințit de

spuma pândei constrânse

să absoarbă coșmarul mișcării,

pâlnie-mbătată

cu glasul adâncului răpitor.

Trofeu înhăitat cu disprețul

neîngenuncherii în lacrimile

țărmului,

resemnarea nopților marine

instigă perlele morții

să facă prostituție

cu putreziciuni…

îmi este atât de somn

încât

mi s-au culcat picioarele-ncălţate

iar greierii

şi-au stins cântecu-n gât

să nu-mi trezească tălpile-alergate

pe dealuri

caii viselor nechează

şi pierd potcoave pe sub pleoapa mea

îmi este atât de somn

că oaia brează

căscând prelung a adormit şi ea

se înnoadă firul lungilor orgii

al horelor de crai

prin case răvăşite

de curtezane cilibii

cu  perne…

te-ai îmbolnăvit atât de subit

la etajul trei/ într-un lift anorexic/

îmi scrii sms-uri fără diacritice cu anglicisme fade

miss you love you kiss you

în timp ce-mi beau cafeaua neagră/ fără lapte/

în patul tău de-o stea fără dotări simplist



încercai să salvezi pacienţi stupizi

cu centura legată de un stâlp altruist

doctori în halate uzate la disecţii

asistente ce…

un an sau el pe noi, fără tine şi e joi azi 

şi tună

şi fulgeră

şi cerul cade pe pământ. Plouă cu lacrimi-

le pe care le-am strâns în mine să spele tot

ce e roşu în noi şi senin să fie Sufletul albastru

sâmbătă cu tine

şi

pietrele cu var le-am umplut. Albe să fie şi florile.

Da, florile îşi ridică zâmbetul din petale spre tine

tată. Să nu uiţi...      

De-i iarnă faţa lunii, zăpadă albăstrie

Cufundă nepăsarea pe mâinile-mi albite,

Pe un covor de umbre, cărări sunt troienite,

Iar podul prins de gheaţă mă poartă-n sihăstrie;

Doar ramuri încărcate... doar ape împietrite...

De-i singur chipul lunii, o tristă Cătălină

Veghează din arcade însingurate case,

Când fumuri se ridică, luciri alunecoase

În trombe de-ntuneric liturgic îmi suspină;

Doar gânduri regăsite... doar…

Ai un fel al tău de a nu fi

care mă orbește până-n vedere.

știi chema o noapte-n zori de zi

printre cuvinte efemere.



știi pustii orice fel de trecere

lăsând cuvintele să se dezlâne,

precum o holdă sub…

În toamna asta nu te îmbrac în frunze coapte.

Bucuria izorăște din priviri când ne iubim

și amână lacrimile șoapte reci,

căzute în casa sufletului meu.

Nu fac ospăț de din mângâieri, sărut și fapte

recunoscute gânduri tainice nearse

în clepsidra mea de dor,

alăturea de anotimp, într-un alt timp furat din timp.…

Înainte de naşterea fiinţei umane m-am născut eu

eram cioplitor în zâmbet eram dulgherul tăcerilor

modelam visele după chipul singurătăţii

împleteam razele în frânghii imaginare şi cu ochii închişi

urcam să semăn stele în locul celor căzătoare

eram propriul meu zeu propriul meu înger

cu timpul am învăţat să plâng să cresc să am dorinţe

am învăţat să separ anotimpurile după legile sufletului

în jurul meu fluturii îşi înălţau castele de lumină…

dacă tu taci
dacă eu tac
spunem același lucru?

dacă tu zbori
și eu mă târăsc
avem aceeași destinație?

dacă tu visezi
iar eu coșmăresc
împărțim aceeași lume?

cine ești?
cine sunt?
dacă doar dorul
necruțător îl împărțim
în jumătăți în jumătăți perfecte?

Arborii grei îşi strâng sufletul cast în frunziş

Prin râpe dorm brusturi amari, însetaţi.

Ochiul verde-al pădurii se scurge pieziş,

Cerul sculptează în brazi devotaţi.

Ape învolburate spală prundişul,

Mesteceni crengile uscate îşi frâng,

Păsări zgribulind se-ascund în alunişul

Îndoit de vântul ce suflă din crâng.

Pe muşchiul pădurii odihnesc căpriori,

Vulpile ling blana puilor caldă,

Soarele surâde trezind ierbii…