Cum să fie toamna ta?

[constanta popescu]

În toamna asta nu te îmbrac în frunze coapte.

Bucuria izorăște din priviri când ne iubim

și amână lacrimile șoapte reci,

căzute în casa sufletului meu.

Nu fac ospăț de din mângâieri, sărut și fapte

recunoscute gânduri tainice nearse

în clepsidra mea de dor,

alăturea de anotimp, într-un alt timp furat din timp.

Păstrează-mi vremea coaptă care sparge începutul

și floarea care timid se rumenește

când își știe cursa limitată,

când suflă vând de neputință

și ploi neiubite de tristețe vor cădea,

 fără să vreau, fără să știu,

 ca să nu mă mai ardă iubirea ta.

Și atunci te întreb cum să fie toamna asta,

cu ploi neplânse, bucurii nescurse,

sau belșug de șoapte printre fapte?

 

[constanta popescu]

mulțumesc din inimă pentru lectură și înțelegere

[Ion Lazăr da Coza]

Mai multă atenție.

da Coza

[Sofia Sincă]

Imi place ideea, melancolia aproape de bucurie care încearcă să spargă tiparele toamnei, ale poeziei inspirată de toamnă. Însă poemul suferă de prea multe cuvinte de legătură, de repetiții, de lipsa șlefuirii. Mi-au rămas în minte, în, și, când, de, din... și de pronume personale și posesive.

Nu fac ospăț de din mângâieri, - și de, și din?

E păcat să nu cureți poemul de stufăriș...

Sofy

[Angi Cristea]

Frumos început:,,În toamna asta nu te îmbrac în frunze coapte."

[gina zaharia]

ploi neiubite de tristețe vor cădea

cred că-s veritabile!

am citit cu mare drag,